Ecclesiastes 10

Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
Le mosche morte fanno puzzare e imputridire l’olio del profumiere; un po’ di follia guasta il pregio della sapienza e della gloria.
Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.
Il savio ha il cuore alla sua destra, ma lo stolto l’ha alla sua sinistra.
Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!
Anche quando lo stolto va per la via, il senno gli manca e mostra a tutti ch’è uno stolto.
Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.
Se il sovrano sale in ira contro di te, non lasciare il tuo posto; perché la dolcezza previene grandi peccati.
Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:
C’è un male che ho veduto sotto il sole, un errore che procede da chi governa:
nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
che, cioè la stoltezza occupa posti altissimi, e i ricchi seggono in luoghi bassi.
Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.
Ho veduto degli schiavi a cavallo, e de’ principi camminare a piedi come degli schiavi.
Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.
Chi scava una fossa vi cadrà dentro, e chi demolisce un muro sarà morso dalla serpe.
Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.
Chi smuove le pietre ne rimarrà contuso, e chi spacca le legna corre un pericolo.
Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.
Se il ferro perde il taglio e uno non l’arrota, bisogna che raddoppi la forza; ma la sapienza ha il vantaggio di sempre riuscire.
Cînd muşcă şarpele, fiindcă n'a fost vrăjit, vrăjitorul n'are niciun cîştig din meşteşugul lui.
Se il serpente morde prima d’essere incantato, l’incantatore diventa inutile.
Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
Le parole della bocca del savio son piene di grazia; ma le labbra dello stolto son causa della sua rovina.
Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
Il principio delle parole della sua bocca è stoltezza, e la fine del suo dire è malvagia pazzia.
Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?
Lo stolto moltiplica le parole; eppure l’uomo non sa quel che gli avverrà; e chi gli dirà quel che succederà dopo di lui?
Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.
La fatica dello stolto lo stanca, perch’egli non sa neppur la via della città.
Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!
Guai a te, o paese, il cui re è un fanciullo, e i cui principi mangiano fin dal mattino!
Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
Beato te, o paese, il cui re è di nobile lignaggio, ed i cui principi si mettono a tavola al tempo convenevole, per ristorare le forze e non per ubriacarsi!
Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.
Per la pigrizia sprofonda il soffitto; per la rilassatezza delle mani piove in casa.
Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
Il convito è fatto per gioire, il vino rende gaia la vita, e il danaro risponde a tutto.
Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s'ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
Non maledire il re, neppur col pensiero; e non maledire il ricco nella camera ove tu dormi; poiché un uccello del cielo potrebbe spargerne la voce, e un messaggero alato pubblicare la cosa.