Psalms 10

quare Domine stas a longe dispicis in temporibus angustiae

Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

in superbia impii ardet pauper capiantur in sceleribus quae cogitaverunt

Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

quia laudavit impius desiderium animae suae et avarus adplaudens sibi

Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

blasphemavit Dominum impius secundum altitudinem furoris sui non requiret

Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.

nec est Deus in omnibus cogitationibus eius parturiunt viae eius in omni tempore longe sunt iudicia tua a facie eius omnes inimicos suos dispicit

Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

loquitur in corde suo non movebor in generatione et generatione ero sine malo

El zice în inima lui: ,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``

maledictione os eius plenum est et dolis et avaritia sub lingua eius dolor et iniquitas

Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

sedet insidians iuxta vestibula in absconditis ut interficiat innocentem

Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.

oculi eius robustos tuos circumspiciunt insidiatur in abscondito quasi leo in cubili insidiatur ut rapiat pauperem rapiet pauperem cum adtraxerit eum ad rete suum

Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:

et confractum subiciet et inruet viribus suis valenter

se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

dixit in corde suo oblitus est Deus abscondit faciem suam non respiciet in perpetuum

El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

surge Domine Deus leva manum tuam noli oblivisci pauperum

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!

quare blasphemat impius Deum dicens in corde suo quod non requirat

Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

vides quia tu laborem et furorem respicis ut detur in manu tua tibi relinquuntur fortes tui pupillo tu es factus adiutor

Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

contere brachium impii et maligni quaeres impietatem eius et non invenies

Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

Dominus rex saeculi et aeternitatis perierunt gentes de terra eius

Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

desiderium pauperum audit Dominus praeparasti ut cor eorum audiat auris tua

Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

ut iudices pupillum et oppressum et nequaquam ultra superbiat homo de terra

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.