Job 14

homo natus de muliere brevi vivens tempore repletus multis miseriis

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

quasi flos egreditur et conteritur et fugit velut umbra et numquam in eodem statu permanet

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

et dignum ducis super huiuscemodi aperire oculos tuos et adducere eum tecum in iudicium

Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

quis potest facere mundum de inmundo conceptum semine nonne tu qui solus es

Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

breves dies hominis sunt numerus mensuum eius apud te est constituisti terminos eius qui praeterire non poterunt

Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

recede paululum ab eo ut quiescat donec optata veniat sicut mercennarii dies eius

întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

lignum habet spem si praecisum fuerit rursum virescit et rami eius pullulant

Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

si senuerit in terra radix eius et in pulvere emortuus fuerit truncus illius

Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

ad odorem aquae germinabit et faciet comam quasi cum primum plantatum est

înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

homo vero cum mortuus fuerit et nudatus atque consumptus ubi quaeso est

Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

quomodo si recedant aquae de mari et fluvius vacuefactus arescat

Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

sic homo cum dormierit non resurget donec adteratur caelum non evigilabit nec consurget de somno suo

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

quis mihi hoc tribuat ut in inferno protegas me ut abscondas me donec pertranseat furor tuus et constituas mihi tempus in quo recorderis mei

Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

putasne mortuus homo rursum vivet cunctis diebus quibus nunc milito expecto donec veniat inmutatio mea

Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

vocabis et ego respondebo tibi operi manuum tuarum porriges dexteram

Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

tu quidem gressus meos dinumerasti sed parces peccatis meis

Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

signasti quasi in sacculo delicta mea sed curasti iniquitatem meam

călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

mons cadens defluet et saxum transfertur de loco suo

Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

lapides excavant aquae et adluvione paulatim terra consumitur et homines ergo similiter perdes

cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

roborasti eum paululum ut in perpetuum pertransiret inmutabis faciem eius et emittes eum

Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

sive nobiles fuerint filii eius sive ignobiles non intelleget

De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

attamen caro eius dum vivet dolebit et anima illius super semet ipso lugebit

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``