Psalms 90

Молитва Мойсея, чоловіка Божого. Господи, пристановищем нашим Ти був з роду в рід!
(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
Перше ніж гори народжені, і поки Ти витворив землю та світ, то від віку й до віку Ти Бог!
Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
Ти людину вертаєш до пороху, і кажеш: Вернітеся, людські сини!
Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``
Бо в очах Твоїх тисяча літ, немов день той вчорашній, який проминув, й як сторожа нічна...
Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
Пустив Ти на них течію, вони стали, як сон, вони, як трава, що минає:
Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
уранці вона розцвітає й росте, а на вечір зів'яне та сохне!
înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
Бо від гніву Твого ми гинемо, і пересердям Твоїм перестрашені,
Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
Ти наші провини поклав перед Себе, гріхи ж нашої молодости на світло Свого лиця!
Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
Бо всі наші дні промайнули у гніві Твоїм, скінчили літа ми свої, як зідхання...
Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
Дні літ наших у них сімдесят літ, а при силах вісімдесят літ, і гордощі їхні страждання й марнота, бо все швидко минає, і ми відлітаємо...
Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
Хто відає силу гніву Твого? А Твоє пересердя як страх перед Тобою!
Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
Навчи нас лічити отак наші дні, щоб ми набули серце мудре!
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Привернися ж, о Господи, доки терпітимемо? і пожалій Своїх рабів!
Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
Насити нас уранці Своїм милосердям, і ми будемо співати й радіти по всі наші дні!
Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
Порадуй же нас за ті дні, коли Ти впокоряв нас, за ті роки, що в них ми зазнали лихого!
Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
Нехай виявиться Твоє діло рабам Твоїм, а величність Твоя їхнім синам,
Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
і хай буде над нами благовоління Господа, Бога нашого, і діло рук наших утверди нам, і діло рук наших утверди його!
Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!