Psalms 17

(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

Ouve, Senhor, a justa causa; atende ao meu clamor; dá ouvidos à minha oração, que não procede de lábios enganosos.

Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

Venha de ti a minha sentença; atendam os teus olhos à equidade.

Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

Provas-me o coração, visitas-me de noite; examinas-me e não achas iniquidade; a minha boca não transgride.

Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

Quanto às obras dos homens, pela palavra dos teus lábios eu me tenho guardado dos caminhos do homem violento.

paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

Os meus passos apegaram-se às tuas veredas, não resvalaram os meus pés.

Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

A ti, ó Deus, eu clamo, pois tu me ouvirás; inclina para mim os teus ouvidos, e ouve as minhas palavras.

Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

Faze maravilhosas as tuas beneficências, ó Salvador dos que à tua destra se refugiam daqueles que se levantam contra eles.

Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

Guarda-me como à menina do olho; esconde-me, à sombra das tuas asas,

de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

dos ímpios que me despojam, dos meus inimigos mortais que me cercam.

Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

Eles fecham o seu coração; com a boca falam soberbamente.

Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

Andam agora rodeando os meus passos; fixam em mim os seus olhos para me derrubarem por terra.

Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

Parecem-se com o leão que deseja arrebatar a sua presa, e com o leãozinho que espreita em esconderijos.

Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

Levanta-te, Senhor, detém-nos, derruba-os; livra-me dos ímpios, pela tua espada,

Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

dos homens, pela tua mão, Senhor, dos homens do mundo, cujo quinhão está nesta vida. Enche-lhes o ventre da tua ira entesourada. Fartem-se dela os seus filhos, e deem ainda os sobejos por herança aos seus pequeninos.

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Quanto a mim, em retidão contemplarei a tua face; eu me satisfarei com a tua semelhança quando acordar.