Psalms 92

(Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,

(En Salme. En Sang for Sabbatsdagen.) Det er godt at takke HERREN, lovsynge dit navn, du højeste,

să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,

ved Gry forkynde din Nåde, om Natten din Trofasthed

cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei.

til tistrenget Lyre, til Harpe, til Strengeleg på Citer!

Căci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.

Thi ved dit Værk har du glædet mig, HERRE, jeg jubler over dine Hænders Gerning.

Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!

Hvor store er dine Gerninger, HERRE, dine Tanker såre dybe!

Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.

Tåben fatter det ikke, Dåren skønner ej sligt.

Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

Spirer de gudløse end som Græsset, blomstrer end alle Udådsmænd, er det kun for at lægges øde for stedse,

Dar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci!

men du er ophøjet for evigt, HERRE.

Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sînt risipiţi.

Thi se, dine Fjender, HERRE, se, dine Fjender går under, alle Udådsmænd spredes!

Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt.

Du har løftet mit Horn som Vildoksens, kvæget mig med den friskeste Olie;

Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.

det fryder mit Øje at se mine Fjender, mit Øre at høre mine Avindsmænd.

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

De retfærdige grønnes som Palmen, vokser som Libanons Ceder;

Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

plantet i HERRENs Hus grønnes de i vor Guds Forgårde;

Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

selv grånende bærer de Frugt, er friske og fulde af Saft

ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.

for at vidne, at HERREN er retvis, min Klippe, hos hvem ingen Uret findes.