Psalms 81

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

(Til Sangmesteren. Al-haggittit. Af Asaf.) Jubler for Gud, vor Styrke, råb af fryd for Jakobs Gud,

Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

istem Lovsang, lad Pauken lyde, den liflige Citer og Harpen;

Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

stød i Hornet på Nymånedagen, ved Fuldmåneskin på vor Højtidsdag!

Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

Thi det er Lov i Israel, et Bud fra Jakobs Gud;

El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

han gjorde det til en Vedtægt i Josef, da han drog ud fra Ægypten, hvor han hørte et Sprog, han ikke kendte.

,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

"Jeg fried hans Skulder for Byrden, hans Hænder slap fri for Kurven.

Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

I Nøden råbte du, og jeg frelste dig, jeg svarede dig i Tordenens Skjul, jeg prøvede dig ved Meribas Vande. - Sela.

Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

Hør, mit Folk, jeg vil vidne for dig, Israel, ak, om du hørte mig!

Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

En fremmed Gud må ej findes hos dig, tilbed ikke andres Gud!

Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

Jeg, HERREN, jeg er din Gud! som førte dig op fra Ægypten; luk din Mund vidt op, og jeg vil fylde den!

Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

Men mit Folk vilde ikke høre min Røst, Israel lød mig ikke.

Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

Da lod jeg dem fare i deres Stivsind, de vandrede efter deres egne Råd.

O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

Ak, vilde mit Folk dog høre mig, Israel gå mine Veje!

Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

Da kued jeg snart deres Fjender, vendte min Hånd mod deres Uvenner!

ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

Deres Avindsmænd skulde falde og gå til Grunde for evigt;

L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

jeg nærede dig med Hvedens Fedme, mættede dig med Honning fra Klippen!"