Psalms 17

(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

(En bøn af David.) HERRE, hør en retfærdig Sag, lyt til min Klage lån Øre til Bøn fra svigløse Læber!

Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

Fra dig skal min Ret udgå, thi hvad ret er, ser dine Øjne.

Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

Prøv mit Hjerte, se efter om Natten, ransag mig, du finder ej Svig hos mig.

Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

Ej synded min Mund, hvad end Mennesker gjorde; ved dine Læbers Ord vogted jeg mig for Voldsmænds Veje;

paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

mine Skridt har holdt dine Spor, jeg vaklede ej på min Gang.

Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

Jeg råber til dig, thi du svarer mig, Gud, bøj Øret til mig, hør på mit Ord!

Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

Vis, dig underfuldt nådig, du Frelser for dem, der tyr til din højre for Fjender!

Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

Vogt mig som Øjestenen, skjul mig i dine Vingers Skygge

de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

for gudløse, der øver Vold imod mig, glubske Fjender, som omringer mig;

Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

de har lukket deres Hjerte med Fedt, deres Mund fører Hovmodstale.

Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

De omringer os, overalt hvor vi går, de sigter på at slå os til Jorden.

Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

De er som den rovgridske Løve, den unge Løve, der ligger på Lur.

Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

Rejs dig, HERRE, træd ham i Møde, kast ham til Jorden, fri med dit Sværd min Sjæl fra den gudløses Vold,

Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

fra Mændene, HERRE, med din Hånd, fra dødelige Mænd - lad dem få deres Del i levende Live! Fyld deres Bug med dit Forråd af Vrede, lad Børnene mættes dermed og efterlade deres Børn, hvad de levner!

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Men jeg skal i Retfærd skue dit Åsyn, mættes ved din Skikkelse, når jeg vågner.