James 2

Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.

Братя мои, да не държите вярата на Иисус Христос, нашия Господ на славата, с пристрастие.

Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

Защото, ако влезе в синагогата ви човек със златен пръстен и с хубави дрехи и влезе и бедняк с мръсни дрехи,

şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!`` Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!``

и вие погледнете с почит към онзи, който е с хубавите дрехи, и му кажете: Ти седни тук, на добро място; а на бедняка кажете: Ти стой там; или: Седни тук, при краката ми;

Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?

не правите ли различия помежду си и не ставате ли пристрастни съдии?

Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?

Слушайте, възлюбени мои братя! Не избра ли Бог бедните на този свят да бъдат богати с вяра и наследници на царството, което е обещал на тези, които Го любят?

Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?

А вие презряхте бедняка. Нали богатите ви угнетяват и нали те ви влачат по съдилищата?

Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi?

Нали те хулят почтеното име, с което вие се наричате?

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi``, bine faceţi.

Обаче ако изпълнявате царския закон според писанието: „Да любиш ближния си като себе си“, добре правите.

Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

Но ако гледате на лице, грях правите и се осъждате от закона като престъпници.

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într'o singură poruncă, se face vinovat de toate.

Защото, който опази целия закон, а съгреши в едно нещо, бива виновен във всичко.

Căci, Cel ce a zis: ,,Să nu preacurveşti``, a zis şi: ,,Să nu ucizi``. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

Защото Онзи, който е казал: „Не прелюбодействай“, е казал също и: „Не убивай“; така че, ако не прелюбодействаш, а пък убиваш, ти си станал престъпник на закона.

Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:

Така говорете и така постъпвайте, като хора, които ще бъдат съдени по закона на свободата.

căci judecata este fără milă pentru celce n'a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

Защото съдът е немилостив към този, който не е показал милост. Милостта тържествува над съда.

Fraţii mei, ce -i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n'are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască?

Каква полза, братя мои, ако някой казва, че има вяра, а няма дела? Може ли вярата му да го спаси?

Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

Ако някой брат или някоя сестра са голи и останали без ежедневна храна

şi unul dintre voi le zice: ,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!`` fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

и някой от вас им каже: Идете си с мир, стоплете се и се нахранете! — а не им дадете потребното за тялото, каква полза?

Tot aşa şi credinţa: dacă n'are fapte, este moartă în ea însaş.

Така и вярата, ако няма дела, сама по себе си е мъртва.

Dar va zice cineva: ,,Tu ai credinţa, şi eu am faptele.`` ,,Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.``

Но някой ще каже: Ти имаш вяра, а пък аз имам дела. Ако можеш, покажи ми вярата си без дела, и аз ще ти покажа вярата си от моите дела!

Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!

Ти вярваш, че Бог е един. Добре правиш — и демоните вярват и треперят.

Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?

Обаче искаш ли да познаеш, о, суетни човече, че вярата без дела е мъртва?

Avraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

Авраам, нашият баща, не се ли оправда чрез дела, като принесе сина си Исаак на жертвеника?

Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.

Ти виждаш, че вярата действаше заедно с неговите дела и че чрез делата вярата стана съвършена.

Astfel s'a împlinit Scriptura care zice: ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s'a socotit ca neprihănire``; şi el a fost numit ,,prietenul lui Dumnezeu.``

И се изпълни писанието, което казва: „Авраам повярва в Бога и това му се счете за правда“, и беше наречен „Божи приятел“.

Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Виждате, че човек се оправдава чрез дела, а не само чрез вяра.

Tot aşa, curva Rahav: n'a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?

Така също и блудницата Раав не се ли оправда чрез дела, като прие пратениците и ги изпрати по друг път?

După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Защото, както тялото без духа е мъртво, така и вярата без дела е мъртва.