Psalms 65

Per il Capo de’ musici. Salmo di Davide. Canto. A te, o Dio, nel raccoglimento, sale la lode in Sion, a te l’omaggio dei voti che si compiono.

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.

O tu ch’esaudisci la preghiera, ogni carne verrà a te.

Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

Le iniquità mi hanno sopraffatto, ma tu farai l’espiazione delle nostre trasgressioni.

Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.

Beato colui che tu eleggi e fai accostare a te perché abiti ne’ tuoi cortili! Noi sarem saziati de’ beni della tua casa, della santità del tuo tempio.

Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

In modi tremendi tu ci rispondi, nella tua giustizia, o Dio della nostra salvezza, confidanza di tutte le estremità della terra e dei mari lontani.

În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!

Egli con la sua potenza rende stabili i monti; egli è cinto di forza.

El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.

Egli acqueta il rumore de’ mari, il rumore de’ loro flutti, e il tumulto de’ popoli.

El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.

Perciò quelli che abitano alle estremità della terra temono alla vista de’ tuoi prodigi; tu fai giubilare i luoghi ond’escono la mattina e la sera.

Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.

Tu visiti la terra e l’adacqui, tu l’arricchisci grandemente. I ruscelli di Dio son pieni d’acqua; tu prepari agli uomini il grano, quando prepari così la terra;

Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:

tu adacqui largamente i suoi solchi, ne pareggi le zolle, l’ammollisci con le piogge, ne benedici i germogli.

îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.

Tu coroni de’ tuoi beni l’annata, e dove passa il tuo carro stilla il grasso.

Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.

Esso stilla sui pascoli del deserto, e i colli son cinti di gioia.

Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.

I pascoli si riveston di greggi, e le valli si copron di frumento; dan voci di allegrezza e cantano.

Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.