Job 14

L'homme né de la femme! Sa vie est courte, sans cesse agitée.

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

Il naît, il est coupé comme une fleur; Il fuit et disparaît comme une ombre.

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

Et c'est sur lui que tu as l'oeil ouvert! Et tu me fais aller en justice avec toi!

Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

Comment d'un être souillé sortira-t-il un homme pur? Il n'en peut sortir aucun.

Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

Si ses jours sont fixés, si tu as compté ses mois, Si tu en as marqué le terme qu'il ne saurait franchir,

Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

Détourne de lui les regards, et donne-lui du relâche, Pour qu'il ait au moins la joie du mercenaire à la fin de sa journée.

întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

Un arbre a de l'espérance: Quand on le coupe, il repousse, Il produit encore des rejetons;

Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

Quand sa racine a vieilli dans la terre, Quand son tronc meurt dans la poussière,

Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

Il reverdit à l'approche de l'eau, Il pousse des branches comme une jeune plante.

înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

Mais l'homme meurt, et il perd sa force; L'homme expire, et où est-il?

Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

Les eaux des lacs s'évanouissent, Les fleuves tarissent et se dessèchent;

Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

Ainsi l'homme se couche et ne se relèvera plus, Il ne se réveillera pas tant que les cieux subsisteront, Il ne sortira pas de son sommeil.

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

Oh! si tu voulais me cacher dans le séjour des morts, M'y tenir à couvert jusqu'à ce que ta colère fût passée, Et me fixer un terme auquel tu te souviendras de moi!

Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

Si l'homme une fois mort pouvait revivre, J'aurais de l'espoir tout le temps de mes souffrances, Jusqu'à ce que mon état vînt à changer.

Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

Tu appellerais alors, et je te répondrais, Tu languirais après l'ouvrage de tes mains.

Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

Mais aujourd'hui tu comptes mes pas, Tu as l'oeil sur mes péchés;

Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

Mes transgressions sont scellées en un faisceau, Et tu imagines des iniquités à ma charge.

călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

La montagne s'écroule et périt, Le rocher disparaît de sa place,

Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

La pierre est broyée par les eaux, Et la terre emportée par leur courant; Ainsi tu détruis l'espérance de l'homme.

cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

Tu es sans cesse à l'assaillir, et il s'en va; Tu le défigures, puis tu le renvoies.

Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

Que ses fils soient honorés, il n'en sait rien; Qu'ils soient dans l'abaissement, il l'ignore.

De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

C'est pour lui seul qu'il éprouve de la douleur en son corps, C'est pour lui seul qu'il ressent de la tristesse en son âme.

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``