Psalms 144

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

Blessed be the LORD my strength, which teacheth my hands to war, and my fingers to fight:

Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

My goodness, and my fortress; my high tower, and my deliverer; my shield, and he in whom I trust; who subdueth my people under me.

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

LORD, what is man, that thou takest knowledge of him! or the son of man, that thou makest account of him!

Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

Man is like to vanity: his days are as a shadow that passeth away.

Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

Bow thy heavens, O LORD, and come down: touch the mountains, and they shall smoke.

Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

Cast forth lightning, and scatter them: shoot out thine arrows, and destroy them.

Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

Send thine hand from above; rid me, and deliver me out of great waters, from the hand of strange children;

a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

Whose mouth speaketh vanity, and their right hand is a right hand of falsehood.

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

I will sing a new song unto thee, O God: upon a psaltery and an instrument of ten strings will I sing praises unto thee.

Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

It is he that giveth salvation unto kings: who delivereth David his servant from the hurtful sword.

izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

Rid me, and deliver me from the hand of strange children, whose mouth speaketh vanity, and their right hand is a right hand of falsehood:

Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

That our sons may be as plants grown up in their youth; that our daughters may be as corner stones, polished after the similitude of a palace:

Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

That our garners may be full, affording all manner of store: that our sheep may bring forth thousands and ten thousands in our streets:

viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

That our oxen may be strong to labour; that there be no breaking in, nor going out; that there be no complaining in our streets.

Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!

Happy is that people, that is in such a case: yea, happy is that people, whose God is the LORD.