Psalms 90

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Preghiera di Mosè, uomo di Dio. O Signore, tu sei stato per noi un rifugio d’età in età.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

Avanti che i monti fossero nati e che tu avessi formato la terra e il mondo, anzi, ab eterno in eterno, tu sei Dio.

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

Tu fai tornare i mortali in polvere e dici: Ritornate, o figliuoli degli uomini.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

Perché mille anni, agli occhi tuoi, sono come il giorno d’ieri quand’è passato, e come una veglia nella notte.

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

Tu li porti via come in una piena; son come un sogno. Son come l’erba che verdeggia la mattina;

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

la mattina essa fiorisce e verdeggia, la sera è segata e si secca.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

Poiché noi siam consumati per la tua ira, e siamo atterriti per il tuo cruccio.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Tu metti le nostre iniquità davanti a te, e i nostri peccati occulti, alla luce della tua faccia.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Tutti i nostri giorni spariscono per il tuo cruccio; noi finiamo gli anni nostri come un soffio.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

I giorni de’ nostri anni arrivano a settant’anni; o, per i più forti, a ottant’anni; e quel che ne fa l’orgoglio, non è che travaglio e vanità; perché passa presto, e noi ce ne voliam via.

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

Chi conosce la forza della tua ira e il tuo cruccio secondo il timore che t’è dovuto?

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Insegnaci dunque a così contare nostri giorni, che acquistiamo un cuor savio.

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

Ritorna, o Eterno; fino a quando? e muoviti a pietà dei tuoi servitori.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

Saziaci al mattino della tua benignità, e noi giubileremo, ci rallegreremo tutti i dì nostri.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

Rallegraci in proporzione de’ giorni che ci hai afflitti, e degli anni che abbiam sentito il male.

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

Apparisca l’opera tua a pro de’ tuo servitori, e la tua gloria sui loro figliuoli.

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

La grazia del Signore Iddio nostro sia sopra noi, e rendi stabile l’opera delle nostre mani; sì, l’opera delle nostre mani rendila stabile.