Psalms 90

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Modlitba Mojžíše, muže Božího. Pane, ty jsi býval příbytek náš od národu do pronárodu.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

Prvé, než hory stvořeny byly, nežlis sformoval zemi, a okršlek světa, ano hned od věků a až na věky, ty jsi Bůh silný.

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

Ty přivodíš člověka na to, aby setřín byl, říkaje: Navraťtež se zase, synové lidští.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

Nebo by tisíc let přetrval, jest to před očima tvýma jako den včerejší, a bdění noční.

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

Povodní zachvacuješ je; jsou sen, a jako bylina hned v jitře pomíjející.

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

Toho jitra, kteréhož vykvetne, mění se, u večer pak jsuc podťata, usychá.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

Ale my hyneme od hněvu tvého, a prochlivostí tvou jsme zděšeni.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Nebo jsi položil nepravosti naše před sebe, a tajnosti naše na světlo oblíčeje svého.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Pročež všickni dnové naši v náhle přebíhají pro tvé rozhněvání; k skončení let svých docházíme jako řeč.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Všech dnů let našich jest let sedmdesáte, aneb jest-li kdo silnějšího přirození, osmdesát let, a i to, což nejzdárnějšího v nich, jest práce a bída, a když to pomine, tožť ihned rychle zaletíme.

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

Ale kdo jest, ješto by znal přísnost hněvu tvého, a ostýchal se zůřivosti tvé?

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Naučiž nás počítati dnů našich, abychom uvodili moudrost v srdce.

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

Navrať se zase, Hospodine, až dokud prodléváš? Mějž lítost nad služebníky svými.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

Nasyť nás hned v jitře svým milosrdenstvím, tak abychom prozpěvovati, a veseliti se mohli po všecky dny naše.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

Obveseliž nás podlé dnů, v nichž jsi nás ssužoval, a let, v nichž jsme okoušeli zlého.

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

Budiž zřejmé při služebnících tvých dílo tvé, a okrasa tvá při synech jejich.

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

Budiž nám přítomná i ochotnost Hospodina Boha našeho, a díla rukou našich potvrď mezi námi, díla, pravím, rukou našich potvrď.