Psalms 56

Til sangmesteren; efter "Den målløse due på de fjerne steder"; av David; en gyllen sang da filistrene grep ham i Gat.

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,Porumbel din stejari depărtaţi``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.

Vær mig nådig, Gud! for mennesker vil opsluke mig; hele dagen trenger de mig med krig.

Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.

Mine fiender søker å opsluke mig hele dagen; for mange er de som strider mot mig i overmot.

Oridecîteori mă tem, eu mă încred în Tine.

På den dag jeg frykter, setter jeg min lit til dig.

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

Ved Gud priser jeg hans ord; til Gud setter jeg min lit, jeg frykter ikke; hvad skulde kjød kunne gjøre mig?

Într'una ei îmi ating drepturile, şi n'au decît gînduri rele faţă de mine.

Hele dagen forvender de mine ord; alle deres tanker er mig imot til det onde.

Uneltesc, pîndesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.

De slår sig sammen, de lurer, de tar vare på mine trin, fordi de står mig efter livet.

Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mînia Ta!

Skulde de undslippe tross sin ondskap? Støt folkeslag ned i vrede, Gud!

Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta?

Hvor ofte jeg har flyktet, det har du tellet; mine tårer er gjemt i din flaske; står de ikke i din bok?

Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua cînd Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.

Da skal mine fiender vende tilbake, på den dag jeg roper; dette vet jeg at Gud er med mig.

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.

Ved Gud priser jeg ordet; ved Herren priser jeg ordet.

Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?

Til Gud setter jeg min lit, jeg frykter ikke; hvad skulde et menneske kunne gjøre mig?

Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.

På mig, Gud, hviler løfter til dig; jeg vil betale dig med takksigelser. For du har fridd min sjel fra døden, ja mine føtter fra fall, så jeg kan vandre for Guds åsyn i de levendes lys.

Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.