Psalms 90

Herr, du bist unsere Wohnung gewesen von Geschlecht zu Geschlecht.

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Ehe geboren waren die Berge, und du die Erde und den Erdkreis erschaffen hattest-ja, von Ewigkeit zu Ewigkeit bist du Gott.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

Du lässest zum Staube zurückkehren den Menschen, und sprichst: Kehret zurück, ihr Menschenkinder!

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

Denn tausend Jahre sind in deinen Augen wie der gestrige Tag, wenn er vergangen ist, und wie eine Wache in der Nacht.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

Du schwemmst sie hinweg, sie sind wie ein Schlaf, am Morgen wie Gras, das aufsproßt;

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

Am Morgen blüht es und sproßt auf; am Abend wird es abgemäht und verdorrt.

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

Denn wir vergehen durch deinen Zorn, und durch deinen Grimm werden wir hinweggeschreckt.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

Du hast unsere Ungerechtigkeiten vor dich gestellt, unser verborgenes Tun vor das Licht deines Angesichts.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Denn alle unsere Tage schwinden durch deinen Grimm, wir bringen unsere Jahre zu wie einen Gedanken.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Die Tage unserer Jahre, -ihrer sind siebzig Jahre, und, wenn in Kraft, achtzig Jahre, und ihr Stolz ist Mühsal und Nichtigkeit, denn schnell eilt es vorüber, und wir fliegen dahin.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Wer erkennt die Stärke deines Zornes, und, deiner Furcht gemäß, deinen Grimm?

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

So lehre uns denn zählen unsere Tage, auf daß wir ein weises Herz erlangen!

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Kehre wieder, Jehova! -Bis wann? -Und laß dich’s gereuen über deine Knechte!

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

Sättige uns früh mit deiner Güte, so werden wir jubeln und uns freuen in allen unseren Tagen.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

Erfreue uns nach den Tagen, da du uns gebeugt hast, nach den Jahren, da wir Übles gesehen!

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

Laß deinen Knechten erscheinen dein Tun, und deine Majestät ihren Söhnen!

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

Und die Huld des Herrn, unseres Gottes, sei über uns! Und befestige über uns das Werk unserer Hände; ja, das Werk unserer Hände, befestige es!

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!