Psalms 10

Hvorfor står du så fjernt, o Herre, hvi dølger du dig i Trængselstider?

Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

Den gudløse jager i Hovmod den arme, fanger ham i de Rænker, han spinder;

Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

thi den gudløse praler af sin Sjæls Attrå, den gridske forbander, ringeagter HERREN.

Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

Den gudløse siger i Hovmod: "Han hjemsøger ej, der er ingen Gud"; det er alle hans Tanker.

Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.

Dog altid lykkes hans Vej, højt over ham går dine Domme; han blæser ad alle sine Fjender.

Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

Han siger i Hjertet: "Jeg rokkes ej, kommer ikke i Nød fra Slægt til Slægt."

El zice în inima lui: ,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``

Hans Mund er fuld af Banden og Svig og Vold, Fordærv og Uret er under hans Tunge;

Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

han lægger sig på Lur i Landsbyer, dræber i Løn den skyldfri, efter Staklen spejder hans Øjne;

Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.

han lurer i Skjul som Løve i Krat, på at fange den arme lurer han, han fanger den arme ind i sit Garn;

Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:

han dukker sig, sidder på Spring, og Staklerne falder i hans Kløer.

se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

Han siger i Hjertet: "Gud glemmer, han skjuler sit Åsyn; han ser det aldrig."

El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

Rejs dig, HERRE! Gud, løft din Hånd, de arme glemme du ikke!

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!

Hvorfor skal en gudløs spotte Gud, sige i Hjertet, du hjemsøger ikke?

Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

Du skuer dog Møje og Kvide, ser det og tager det i din Hånd; Staklen tyr hen til dig, du er den faderløses Hjælper.

Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

Knus den ondes, den gudløses Arm, hjemsøg hans Gudløshed, så den ej findes!

Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

HERREN er Konge evigt og altid, Hedningerne er ryddet bort af hans Land;

Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

du har hørt de ydmyges Ønske, HERRE, du styrker deres Hjerte, vender Øret til

Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

for at skaffe fortrykte og faderløse Ret. Ikke skal dødelige mer øve Vold.

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.