Ecclesiastes 3

omnia tempus habent et suis spatiis transeunt universa sub caelo

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.

tempus nascendi et tempus moriendi tempus plantandi et tempus evellendi quod plantatum est

Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

tempus occidendi et tempus sanandi tempus destruendi et tempus aedificandi

Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

tempus flendi et tempus ridendi tempus plangendi et tempus saltandi

plînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

tempus spargendi lapides et tempus colligendi tempus amplexandi et tempus longe fieri a conplexibus

aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

tempus adquirendi et tempus perdendi tempus custodiendi et tempus abiciendi

căutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

tempus scindendi et tempus consuendi tempus tacendi et tempus loquendi

ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

tempus dilectionis et tempus odii tempus belli et tempus pacis

iubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

quid habet amplius homo de labore suo

Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

vidi adflictionem quam dedit Deus filiis hominum ut distendantur in ea

Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

cuncta fecit bona in tempore suo et mundum tradidit disputationi eorum ut non inveniat homo opus quod operatus est Deus ab initio usque ad finem

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.

et cognovi quod non esset melius nisi laetari et facere bene in vita sua

Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

omnis enim homo qui comedit et bibit et videt bonum de labore suo hoc donum Dei est

dar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.

didici quod omnia opera quae fecit Deus perseverent in perpetuum non possumus eis quicquam addere nec auferre quae fecit Deus ut timeatur

Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

quod factum est ipsum permanet quae futura sunt iam fuerunt et Deus instaurat quod abiit

Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.

vidi sub sole in loco iudicii impietatem et in loco iustitiae iniquitatem

Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.

et dixi in corde meo iustum et impium iudicabit Deus et tempus omni rei tunc erit

Atunci am zis în inima mea: ,,Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.``

dixi in corde meo de filiis hominum ut probaret eos Deus et ostenderet similes esse bestiis

Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.

idcirco unus interitus est hominis et iumentorum et aequa utriusque condicio sicut moritur homo sic et illa moriuntur similiter spirant omnia et nihil habet homo iumento amplius cuncta subiacent vanitati

Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

et omnia pergunt ad unum locum de terra facta sunt et in terram pariter revertentur

Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.

quis novit si spiritus filiorum Adam ascendat sursum et si spiritus iumentorum descendat deorsum

Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?

et deprehendi nihil esse melius quam laetari hominem in opere suo et hanc esse partem illius quis enim eum adducet ut post se futura cognoscat

Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine -l va face să se bucure de ce va fi după el?