Psalms 64

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!

Zborovođi. Psalam. Davidov.

Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

Poslušaj, Bože, moje žalbe glas; od strašna dušmanina život mi čuvaj!

Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

Štiti me od mnoštva opakih, sakrij od bjesnila zlotvora

ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.

koji bruse jezike k'o mačeve, otrovne riječi izbacuju kao strijele,

Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea?

da iz potaje rane nedužna, da ga rane iznenada ne bojeć' se ničega.

Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

Spremni su na djelo pakosno, snuju kako će kradom zamke staviti i govore: "Tko će nas vidjeti?"

Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.

Snuju zlodjela, smišljene osnove kriju: pamet i srce čovječje bezdan su duboki.

Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.

No Bog ih ranjava strijelom, odjednom ih rane prekriju.

Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

Vlastiti jezik propast im donosi, kimaju glavom oni što ih vide:

Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.

svi se boje, Božje djelo slave i misle o onom što on učini. [ (Psalms 64:11) Pravednik se raduje u Jahvi, njemu se utječe, i kliču svim srcem čestiti. ]