Ecclesiastes 1

The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

Vanity of vanities, saith the Preacher, vanity of vanities; all is vanity.

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

What profit hath a man of all his labour which he taketh under the sun?

Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

One generation passeth away, and another generation cometh: but the earth abideth for ever.

Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

The sun also ariseth, and the sun goeth down, and hasteth to his place where he arose.

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

The wind goeth toward the south, and turneth about unto the north; it whirleth about continually, and the wind returneth again according to his circuits.

Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

All the rivers run into the sea; yet the sea is not full; unto the place from whence the rivers come, thither they return again.

Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

All things are full of labour; man cannot utter it: the eye is not satisfied with seeing, nor the ear filled with hearing.

Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

The thing that hath been, it is that which shall be; and that which is done is that which shall be done: and there is no new thing under the sun.

Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

Is there any thing whereof it may be said, See, this is new? it hath been already of old time, which was before us.

Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

There is no remembrance of former things; neither shall there be any remembrance of things that are to come with those that shall come after.

Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

I the Preacher was king over Israel in Jerusalem.

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

And I gave my heart to seek and search out by wisdom concerning all things that are done under heaven: this sore travail hath God given to the sons of man to be exercised therewith.

Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

I have seen all the works that are done under the sun; and, behold, all is vanity and vexation of spirit.

Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

That which is crooked cannot be made straight: and that which is wanting cannot be numbered.

Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

I communed with mine own heart, saying, Lo, I am come to great estate, and have gotten more wisdom than all they that have been before me in Jerusalem: yea, my heart had great experience of wisdom and knowledge.

Am zis în mine însumi: ,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

And I gave my heart to know wisdom, and to know madness and folly: I perceived that this also is vexation of spirit.

Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

For in much wisdom is much grief: and he that increaseth knowledge increaseth sorrow.

Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.