Psalms 61

Aŭskultu, ho Dio, mian krion; Atentu mian preĝon.

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!

De la fino de la tero mi vokas al Vi en la malĝojo de mia koro: Sur rokon tro altan por mi suprenkonduku min.

Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stînca pe care n'o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

Ĉar Vi estis mia rifuĝejo, Fortika turo kontraŭ malamiko.

Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.

Lasu min loĝi eterne en Via tendo, Havi rifuĝon sub la kovro de Viaj flugiloj. Sela.

Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale. -

Ĉar Vi, ho Dio, aŭdis miajn promesojn; Vi donis al mi la heredon de tiuj, kiuj timas Vian nomon.

Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.

Aldonu tagojn al la tagoj de la reĝo, Ke liaj jaroj daŭru multajn generaciojn.

Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească -i-se anii pe vecie!

Li restu eterne antaŭ Dio; Boneco kaj vero laŭ Via volo lin gardu.

În veci să rămînă el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!

Tiel mi prikantos Vian nomon eterne, Plenumante miajn promesojn ĉiutage.

Atunci voi cînta neîncetat Numele Tău, şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.