Ecclesiastes 1

Ord af Prædikeren, Davids Søn, Konge i Jerusalem.

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

Endeløs Tomhed, sagde Prædikeren, endeløs Tomhed, alt er Tomhed!

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

Hvad Vinding har Mennesket af al den Flid, han gør sig under Solen?

Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

Slægt går, og Slægt kommer, men Jorden står til evig Tid.

Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

Sol står op, og Sol går ned og haster igen til sin Opgangs Sted.

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

Vinden går mod Syd og drejer mod Nord, den drejer atter og atter og vender tilbage til samme Kredsløb.

Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

Alle Bække løber i Havet, men Havet bliver ikke fuldt; det Sted, til hvilket Bækkene løber, did bliver de ved at løbe.

Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

Alting slider sig træt; Mand hører ikke op med at tale, Øjet bliver ikke mæt af at se, Øret ej fuldt af at høre.

Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

Det, der kommer, er det, der var, det, der sker, er det, der skete; der er slet intet nyt under Solen.

Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

Kommer der noget, om hvilket man siger: "Se, her er da noget nyt!"det har dog for længst været til i Tiderne forud for os

Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

Ej mindes de svundne Slægter, og de ny, som kommer engang, skal ej heller mindes af dem, som kommer senere hen.

Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

Jeg, Prædikeren, var Konge over Israel i Jerusalem.

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

Jeg vendte min Hu til at ransage og med Visdom udgranske alt, hvad der sker under Himmelen; det er et ondt Slid, som Gud har givet Menneskens Børn at slide med.

Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Jeg så alt, hvad der sker under Solen, og se, det er alt sammen Tomhed og Jag efter Vind.

Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

Kroget kan ej blive lige, og halvt kan ej blive helt.

Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

Jeg tænkte ved mig selv: "Se, jeg har vundet større og rigere Visdom end alle de, der før mig var over Jerusalem, og mit Hjerte har skuet Visdom og Kundskab i Fylde."

Am zis în mine însumi: ,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

Jeg vendte min Hu til at fatte, hvad der er Visdom og Kundskab, og hvad der er Dårskab og Tåbelighed; jeg skønnede, at også det er Jag efter Vind.

Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

Thi megen Visdom megen Græmmelse, øget Kundskab øget Smerte.

Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.