Psalms 120

En vallfartssång.  Jag ropar till HERREN i min nöd,  och han svarar mig.

(O cîntare a treptelor.) Către Domnul strig în strîmtorarea mea, şi El m'ascultă.

 HERRE, rädda min själ      från lögnaktiga läppar,      från en falsk tunga.

Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!

 Varmed bliver du lönad,      både nu och allt framgent,      du falska tunga?

Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!

 Jo, med en våldsverkares skarpa pilar      och med glödande ginstkol.

Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.

 Ve mig, att jag måste dväljas i Meseks land  och bo ibland Kedars hyddor!

Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!

 Länge nog har min själ måst bo      ibland dem som hata friden.

Destul mi -a locuit sufletul lîngă cei ce urăsc pacea.

 Jag själv håller frid, men säger jag blott ett ord,      äro de redo till strid.

Eu sînt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei sînt pentru război.