Psalms 141

(Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!

Psalam. Davidov. Prizivljem te, Jahve, k meni pohitaj! Slušaj glas moj kojim tebi vapijem!

Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!

Nek' mi se uzdigne molitva kao kad pred lice tvoje, podizanje mojih ruku nek' bude k'o prinos večernji!

Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!

Na usta mi, Jahve, stražu postavi i stražare na vrata usana mojih!

Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănînc din ospeţele lor!

Ne daj da mi se srce zlu prikloni, da bezbožno počinim djela opaka; i u društvu zlotvora da ne blagujem poslastica njihovih!

Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într'una împotriva răutăţii lor.

Nek' me samo udari pravednik, ljubav je što me kara, al' ulje grešničko neće mi glavu pomazat'; zloći njihovoj oprijet ću se uvijek svojom molitvom.

Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute.

Kad strovale niz hridinu suce njihove, razumjet će kako blage bjehu riječi moje.

Cum se brăzdează şi se spintecă pămîntul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.

Kao kad orač ore i para zemlju, tako će im se na rubu Podzemlja kosti rasuti.

De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

U te su, Jahve, uprte oči moje, k tebi se utječem, ne daj da mi duša propadne!

Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!

Čuvaj me od stupice koju postaviše meni, od zamki zločinaca!

Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!

Nek' u vlastite zamke upadnu zlotvori, a ja neka im umaknem!