Psalms 16

(O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

Zlatý zpěv Davidův. Ostříhej mne, Bože silný, neboť v tebe doufám.

Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``

Rciž, duše má, Hospodinu: Ty jsi Pán můj, dobrota má nic tobě neprospěje.

Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.

Ale svatým, kteříž jsou na zemi, a znamenitým, v nichž všecka líbost má.

Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.

Rozmnožují bolesti své ti, kteříž k cizímu bohu chvátají; neokusím obětí jejich ze krve, aniž vezmu jména jejich ve rty své.

Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

Hospodin jest částka dílu mého a kalicha mého; ty zdržuješ los můj.

O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.

Provazcové padli mi na místech veselých, a dědictví rozkošné dostalo se mi.

Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

Dobrořečiti budu Hospodinu, kterýž mi radí; nebo i v noci vyučují mne ledví má.

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

Představuji Hospodina před oblíčej svůj vždycky, a kdyžť jest mi po pravici, nikoli se nepohnu.

De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

Z té příčiny rozveselilo se srdce mé, a zplésala sláva má, ano i tělo mé v bezpečnosti přebývati bude.

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Nebo nenecháš duše mé v pekle, aniž dopustíš svatému svému viděti porušení.

Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.

Známou učiníš mi cestu života; sytost hojného veselí jest před oblíčejem tvým, a dokonalé utěšení po pravici tvé až na věky.