Psalms 120

(Sang til Festrejserne.) Jeg råbte til HERREN i Nød, og han svarede mig.

(O cîntare a treptelor.) Către Domnul strig în strîmtorarea mea, şi El m'ascultă.

HERRE, udfri min Sjæl fra Løgnelæber, fra den falske Tunge!

Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!

Der ramme dig dette og hint, du falske Tunge!

Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!

Den stærkes Pile er hvæsset ved glødende Gyvel.

Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.

Ve mig, at jeg må leve som fremmed i Mesjek, bo iblandt Kedars Telte!

Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!

Min Sjæl har længe nok boet blandt Folk, som hader Fred.

Destul mi -a locuit sufletul lîngă cei ce urăsc pacea.

Jeg vil Fred; men taler jeg, vil de Krig!

Eu sînt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei sînt pentru război.