În dreptul celor douăzeci de coţi ai curţii dinlăuntru, şi în dreptul caldarîmului curţii de afară, se aflau pridvoare lîngă pridvoare în catul al treilea.
Erau trei caturi, dar n'aveau stîlpi ca stîlpii curţilor; de aceea, începînd de jos, odăile de sus erau mai strîmte decît cele de jos şi cele dela mijloc.
În faţa lor, era un loc de trecere, ca şi înaintea odăilor dinspre miază noapte, de aceeaş lungime şi lăţime; ieşirile, întocmirea şi uşile lor erau la fel.
Tot aşa era şi cu uşile odăilor dinspre miazăzi. Era o uşă la capul locului de trecere, care se afla drept înaintea zidului dinspre răsărit, pe unde intrai.
El mi -a zis: ,,Odăile dela miazănoapte şi odăile de la miazăzi, cari sînt în faţa locului gol, sînt odăile sfinte, unde vor mînca lucrurile prea sfinte preoţii, cari se apropie de Domnul; în ele vor pune lucrurile prea sfinte, darurile de mîncare, vitele aduse ca jertfe de ispăşire şi de vină; căci locul acesta este sfînt.
Cînd vor intra preoţii, nu vor ieşi din locul sfînt ca să se ducă în curtea de afară, ci îşi vor lăsa acolo hainele cu cari fac slujba, căci hainele acestea sînt sfinte; se vor îmbrăca în alte haine ca să se apropie de curtea care este pentru popor.``
A măsurat astfel în cele patru laturi zidul de jur împrejurul casei; lungimea era de cinci sute de prăjini, şi lăţimea de cinci sute de prăjini; zidul acesta despărţea locul sfînt de cel nesfînt.