Psalms 11

(По слав. 10) За първия певец. Псалм на Давид. На ГОСПОДА се уповавам, как казвате на душата ми: Бягай като птица във вашите планини?

La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: ,,Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?``

Понеже ето, безбожните запъват лък, приготвят стрелата си на тетивата, за да устрелят в мрака правите по сърце.

Căci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.

Когато основите се разрушават, какво може да направи праведният?

Şi cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

ГОСПОД е в светия Си храм, ГОСПОДНИЯТ престол е в небесата, очите Му гледат, утринните Му лъчи изпитват човешките синове.

Domnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

ГОСПОД изпитва праведния, а душата Му мрази безбожния и онзи, който обича насилие.

Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

Ще навали примки над безбожните, огън и сяра, и изгарящ вятър е делът на чашата им.

Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

Защото ГОСПОД е праведен, Той обича праведни дела, лицето Му гледа праведните.

Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.