Psalms 137

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

We hanged our harps upon the willows in the midst thereof.

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

For there they that carried us away captive required of us a song; and they that wasted us required of us mirth, saying, Sing us one of the songs of Zion.

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

How shall we sing the LORD'S song in a strange land?

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

If I forget thee, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning.

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

If I do not remember thee, let my tongue cleave to the roof of my mouth; if I prefer not Jerusalem above my chief joy.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

Remember, O LORD, the children of Edom in the day of Jerusalem; who said, Rase it, rase it, even to the foundation thereof.

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

O daughter of Babylon, who art to be destroyed; happy shall he be, that rewardeth thee as thou hast served us.

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!

Happy shall he be, that taketh and dasheth thy little ones against the stones.