Psalms 137

super flumina Babylonis ibi sedimus et flevimus cum recordaremur Sion

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

super salices in medio eius suspendimus citharas nostras

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

quoniam ibi interrogaverunt nos qui captivos duxerunt nos verba carminis et qui adfligebant nos laeti canite nobis de canticis Sion

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

quomodo cantabimus canticum Domini in terra aliena

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

si oblitus fuero tui Hierusalem in oblivione sit dextera mea

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

adhereat lingua mea gutturi meo si non recordatus fuero tui si non praeposuero Hierusalem in principio laetitiae meae

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

memento Domine filiorum Edom in diem Hierusalem dicentium evacuate evacuate usque ad fundamentum eius

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

filia Babylon vastata beatus qui retribuet tibi vicissitudinem tuam quam retribuisti nobis

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

beatus qui tenebit et adlidet parvulos tuos ad petram

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!