Psalms 137

By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

We hanged our harps upon the willows in the midst thereof.

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

For there they that carried us away captive required of us a song; and they that wasted us required of us mirth, saying, Sing us one of the songs of Zion.

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

How shall we sing the LORD'S song in a strange land?

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

If I forget thee, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning.

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

If I do not remember thee, let my tongue cleave to the roof of my mouth; if I prefer not Jerusalem above my chief joy.

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Remember, O LORD, the children of Edom in the day of Jerusalem; who said, Rase it, rase it, even to the foundation thereof.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

O daughter of Babylon, who art to be destroyed; happy shall he be, that rewardeth thee as thou hast served us.

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

Happy shall he be, that taketh and dasheth thy little ones against the stones.

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!