Psalms 137

Ved Babels Floder, der sad vi og græd, når Zion randt os i hu.

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

Vi hængte vore Harper i Landets Pile.

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

Thi de, der havde bortført os, bad os synge, vore Bødler bad os være glade: "Syng os af Zions Sange!"

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

Hvor kan vi synge HERRENs Sange på fremmed Grund?

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

Jerusalem, glemmer jeg dig, da visne min højre!

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

Min Tunge hænge ved Ganen, om ikke jeg ihukommer dig, om ikke jeg sætter Jerusalem over min højeste Glæde!

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

HERRE, ihukom Edoms Sønner for Jerusalems Dag, at de råbte: "Nedbryd, nedbryd lige til Grunden!"

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

Du Babels Datter, du Ødelægger! Salig den, der gengælder dig, hvad du gjorde imod os!

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

Salig den, der griber dine spæde og knuser dem mod Klippen!

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!