Psalms 90

Ya Rab, barınak oldun bize Kuşaklar boyunca.

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Dağlar var olmadan, Daha evreni ve dünyayı yaratmadan, Öncesizlikten sonsuzluğa dek Tanrı sensin.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

İnsanı toprağa döndürürsün, “Ey insanoğulları, toprağa dönün!” diyerek.

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

[] Çünkü senin gözünde bin yıl Geçmiş bir gün, dün gibi, Bir gece nöbeti gibidir.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

İnsanları bir düş gibi siler, süpürürsün, Sabah biten ot misali:

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

Sabah filizlenir, büyür, Akşam solar, kurur.

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

Eriyip bitiyoruz senin öfkenden, Kızgınlığından dehşete düşüyoruz.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

Suçlarımızı önüne, Gizli günahlarımızı yüzünün ışığına çıkardın.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Gazabından kısalıyor günlerimiz, Bir soluk gibi tükeniyor yıllarımız.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Ömrümüz yetmiş yıl sürüyor, Bilemedin seksen, o da sağlıklıysak; En güzel yıllar da zahmetle, kederle geçiyor, Çabucak bitiyor, uçup gidiyoruz.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Kim bilir gazabının gücünü? Çünkü öfken sana duyulan korku kadar güçlüdür.

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

Bu yüzden günlerimizi saymayı bize öğret ki, Bilgelik kazanalım.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Vazgeç, ya RAB! Öfken ne zamana dek sürecek? Acı kullarına!

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

Sabah bizi sevginle doyur, Ömrümüz boyunca sevinçle haykıralım.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

Kaç gün bizi sıkıntıya soktunsa, Kaç yıl çile çektirdinse, O kadar sevindir bizi.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

Yaptıkların kullarına, Görkemin onların çocuklarına görünsün.

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

Tanrımız Rab bizden hoşnut kalsın. Ellerimizin emeğini boşa çıkarma. Evet, ellerimizin emeğini boşa çıkarma.

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!