Psalms 55

Ey Tanrı, kulak ver duama, Sırt çevirme yalvarışıma!

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

Dikkatini çevir, yanıt ver bana. Düşüncelerim beni rahatsız ediyor, şaşkınım

Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

Düşman sesinden, kötünün baskısından; Çünkü sıkıntıya sokuyorlar beni, Öfkeyle üstüme üstüme geliyorlar.

din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

Yüreğim sızlıyor içimde, Ölüm dehşeti çöktü üzerime.

Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

Korku ve titreme sardı beni, Ürperti kapladı içimi.

mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

“Keşke güvercin gibi kanatlarım olsaydı!” Dedim kendi kendime, “Uçar, rahatlardım.

Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

Uzaklara kaçar, Çöllerde konaklardım. Sela

Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

Sert rüzgara, kasırgaya karşı Hemen bir barınak bulurdum.”

Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

Şaşkına çevir kötüleri, ya Rab, karıştır dillerini, Çünkü kentte şiddet ve çatışma görüyorum.

Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

Gece gündüz kent surları üzerinde dolaşırlar, Haksızlık, fesat dolu kentin içi.

zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

Yıkıcılık kentin göbeğinde, Zorbalık, hile eksilmez meydanından.

răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

Beni aşağılayan bir düşman olsaydı, Katlanabilirdim; Bana küstahlık eden bir hasım olsaydı, Gizlenebilirdim.

Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

Ama sensin, bana denk, Yoldaşım, yakın arkadaşım.

Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

Birlikte tatlı tatlı yarenlik eder, Toplulukla Tanrı’nın evine giderdik.

Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

Ölüm yakalasın düşmanlarımı ansızın, Diri diri ölüler diyarına insinler; Çünkü içleri ve evleri kötülük dolu.

Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

Bense Tanrı’ya seslenirim, RAB kurtarır beni.

Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

Sabah, öğlen, akşam kederimden feryat ederim, O işitir sesimi.

Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

Bana karşı girişilen savaştan Esenlikle kurtarır canımı, Sayısı çok da olsa karşıtlarımın.

Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

Öncesizlikten bu yana tahtında oturan Tanrı, Duyacak ve ezecek onları. Sela Çünkü hiç değişmiyor Ve Tanrı’dan korkmuyorlar.

Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

Yoldaşım dostlarına saldırarak Yaptığı antlaşmayı bozdu.

Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

Ağzından bal damlar, Ama yüreğinde savaş var. Sözleri yağdan yumuşak, Ama yalın birer kılıçtır.

Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

[] Yükünü RAB’be bırak, O sana destek olur. Asla izin vermez Doğru insanın sarsılmasına.

Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Ama sen, ey Tanrı, ölüm çukuruna atacaksın kötüleri, Günlerinin yarısını görmeyecek katillerle hainler; Bense sana güveniyorum.

Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!