Psalms 147

RAB’be övgüler sunun! Ne güzel, ne hoş Tanrımız’ı ilahilerle övmek! O’na övgü yaraşır.

Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să -L lăudăm.

RAB yeniden kuruyor Yeruşalim’i, Bir araya topluyor İsrail’in sürgünlerini.

Domnul zideşte iarăş Ierusalimul, strînge pe surghiuniţii lui Israel;

O kırık kalplileri iyileştirir, Yaralarını sarar.

tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.

[] Yıldızların sayısını belirler, Her birini adıyla çağırır.

El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.

Rabbimiz büyük ve çok güçlüdür, Sınırsızdır anlayışı.

Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.

RAB mazlumlara yardım eder, Kötüleri yere çalar.

Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pămînt.

RAB’be şükran ezgileri okuyun, Tanrımız’ı lirle, ilahilerle övün.

Cîntaţi Domnului cu mulţămiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!

O’dur gökleri bulutlarla kaplayan, Yeryüzüne yağmur sağlayan, Dağlarda ot bitiren.

El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi.

O yiyecek sağlar hayvanlara, Bağrışan kuzgun yavrularına.

El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă.

Ne atın gücünden zevk alır, Ne de insanın yiğitliğinden hoşlanır.

Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.

RAB kendisinden korkanlardan, Sevgisine umut bağlayanlardan hoşlanır.

Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.

RAB’bi yücelt, ey Yeruşalim! Tanrın’a övgüler sun, ey Siyon!

Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!

Çünkü senin kapılarının kol demirlerine güç katar, İçindeki halkı kutsar.

Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;

Sınırlarını esenlik içinde tutar, Seni en iyi buğdayla doyurur.

El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grîu

Yeryüzüne buyruğunu gönderir, Sözü çarçabuk yayılır.

El Îşi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.

Yapağı gibi kar yağdırır, Kırağıyı kül gibi saçar.

El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa;

Aşağıya iri iri dolu savurur, Kim dayanabilir soğuğuna?

El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?

Buyruk verir, eritir buzları, Rüzgarını estirir, sular akmaya başlar.

El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.

Sözünü Yakup soyuna, Kurallarını, ilkelerini İsrail’e bildirir.

El descopere lui Iacov Cuvîntul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.

Başka hiçbir ulus için yapmadı bunu, Onlar O’nun ilkelerini bilmezler. RAB’be övgüler sunun!

El n -a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!