Psalms 112

Övgüler sunun RAB’be! Ne mutlu RAB’den korkan insana, O’nun buyruklarından büyük zevk alana!

Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

Soyu yeryüzünde güç kazanacak, Doğruların kuşağı kutsanacak.

Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat.

Bolluk ve zenginlik eksilmez evinden, Sonsuza dek sürer doğruluğu.

El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.

Karanlıkta ışık doğar dürüstler için, Lütfeden, sevecen, doğru insanlar için.

Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept.

Ne mutlu eli açık olan, ödünç veren, İşlerini adaletle yürüten insana!

Ce bine -i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate!

Asla sarsılmaz, Sonsuza dek anılır doğru insan.

Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.

Kötü haberden korkmaz, Yüreği sarsılmaz, RAB’be güvenir.

El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.

Gözü pektir, korku nedir bilmez, Sonunda düşmanlarının yenilgisini görür.

Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui.

[] Armağanlar dağıttı, yoksullara verdi; Doğruluğu sonsuza dek kalıcıdır, Gücü ve saygınlığı artar.

El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.

Kötü kişi bunu görünce kudurur, Dişlerini gıcırdatır, kendi kendini yer, bitirir. Kötülerin dileği boşa çıkar.

Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămîn neîmplinite.