Psalms 104

RAB’be övgüler sun, ey gönlüm! Ya RAB Tanrım, ne ulusun! Görkem ve yücelik kuşanmışsın,

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Bir kaftana bürünür gibi ışığa bürünmüşsün. Gökleri bir çadır gibi geren,

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Evini yukarıdaki sular üzerine kuran, Bulutları kendine savaş arabası yapan, Rüzgarın kanatları üzerinde gezen,

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

[] Rüzgarları kendine haberci, Yıldırımları hizmetkâr eden sensin.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Yeryüzünü temeller üzerine kurdun, Asla sarsılmasın diye.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Engini ona bir giysi gibi giydirdin, Sular dağların üzerinde durdu.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Sen kükreyince sular kaçtı, Göğü gürletince hemen çekildi.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Dağları aşıp derelere aktı, Onlar için belirlediğin yerlere doğru.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Bir sınır koydun önlerine, Geçmesinler, gelip yeryüzünü bir daha kaplamasınlar diye.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Vadilerde fışkırttığın pınarlar, Dağların arasından akar.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Bütün kır hayvanlarını suvarır, Yaban eşeklerinin susuzluğunu giderirler.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Kuşlar yanlarında yuva kurar, Dalların arasında ötüşürler.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Gökteki evinden dağları sularsın, Yeryüzü işlerinin meyvesine doyar.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Hayvanlar için ot, İnsanların yararı için bitkiler yetiştirirsin; İnsanlar ekmeğini topraktan çıkarsın diye,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Yüreklerini sevindiren şarabı, Yüzlerini güldüren zeytinyağını, Güçlerini artıran ekmeği hep sen verirsin.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

RAB’bin ağaçları, Kendi diktiği Lübnan sedirleri suya doyar.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Kuşlar orada yuva yapar, Leyleğin evi ise çamlardadır.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Yüksek dağlar dağ keçilerinin uğrağı, Kayalar kaya tavşanlarının sığınağıdır.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Mevsimleri göstersin diye ayı, Batacağı zamanı bilen güneşi yarattın.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Karartırsın ortalığı, gece olur, Başlar kıpırdamaya orman hayvanları.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Genç aslan av peşinde kükrer, Tanrı’dan yiyecek ister.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Güneş doğunca İnlerine çekilir, yatarlar.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

İnsan işine gider, Akşama dek çalışmak için.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Ya RAB, ne çok eserin var! Hepsini bilgece yaptın; Yeryüzü yarattıklarınla dolu.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

İşte uçsuz bucaksız denizler, İçinde kaynaşan sayısız canlılar, Büyük küçük yaratıklar.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Orada gemiler dolaşır, İçinde oynaşsın diye yarattığın Livyatan da orada.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Hepsi seni bekliyor, Yiyeceklerini zamanında veresin diye.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Sen verince onlar toplar, Sen elini açınca onlar iyiliğe doyar.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Yüzünü gizleyince dehşete kapılırlar, Soluklarını kesince ölüp toprak olurlar.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Ruhun’u gönderince var olurlar, Yeryüzüne yeni yaşam verirsin.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

RAB’bin görkemi sonsuza dek sürsün! Sevinsin RAB yaptıklarıyla!

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

O bakınca yeryüzü titrer, O dokununca dağlar tüter.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Ömrümce RAB’be ezgiler söyleyecek, Var oldukça Tanrım’ı ilahilerle öveceğim.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Düşüncem O’na hoş görünsün, Sevincim RAB olsun!

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Tükensin dünyadaki günahlılar, Yok olsun artık kötüler! RAB’be övgüler sun, ey gönlüm! RAB’be övgüler sunun!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!