Proverbs 5

Oğlum, bilgeliğime dikkat et, Akıllıca sözlerime kulak ver.

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Böylelikle her zaman sağgörülü olur, Dudaklarınla bilgiyi korursun.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Zina eden kadının bal damlar dudaklarından, Ağzı daha yumuşaktır zeytinyağından.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Ama sonu pelinotu kadar acı, İki ağızlı kılıç kadar keskindir.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Ayakları ölüme gider, Adımları ölüler diyarına ulaşır.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Yaşama giden yolu hiç düşünmez, Yolları dolaşıktır, ama farkında değil.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Oğlum, şimdi beni dinle, Ağzımdan çıkan sözlerden ayrılma.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Öyle kadınlardan uzak dur, Yaklaşma evinin kapısına.

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Yoksa onurunu başkalarına, Yıllarını bir gaddara kaptırırsın.

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

Varını yoğunu yer bitirir yabancılar, Emeğin başka birinin evini bayındır kılar.

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

Ah çekip inlersin ömrünün son günlerinde, Etin, bedenin tükendiğinde.

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

“Eğitilmekten neden bu kadar nefret ettim, Yüreğim uyarıları neden önemsemedi?” dersin.

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

“Öğretmenlerimin sözünü dinlemedim, Beni eğitenlere kulak vermedim.

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Halkın ve topluluğun arasında Tam bir yıkımın eşiğine gelmişim.”

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Suyu kendi sarnıcından, Kendi kuyunun kaynağından iç.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Pınarların sokakları, Akarsuların meydanları mı sulamalı?

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Yalnız senin olsun onlar, Paylaşma yabancılarla.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Çeşmen bereketli olsun Ve gençken evlendiğin karınla mutlu ol.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Sevimli bir geyik, zarif bir ceylan gibi, Hep seni doyursun memeleri. Aşkıyla sürekli coş.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Oğlum, neden ahlaksız bir kadınla coşasın, Neden başka birinin karısını koynuna alasın?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

RAB insanın tuttuğu yolu gözler, Attığı her adımı denetler.

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Kötü kişiyi kendi suçları ele verecek, Günahının kemendi kıskıvrak bağlayacak onu.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Aşırı ahmaklığı onu yoldan çıkaracak, Terbiyeyi umursamadığı için ölecek.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.