Lamentations 3

RAB’bin gazap değneği altında acı çeken adam benim.

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Beni güttü, Işıkta değil karanlıkta yürüttü.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Evet, dönüp dönüp bütün gün bana elini kaldırıyor.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Etimi, derimi yıprattı, kemiklerimi kırdı.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Beni kuşattı, Acı ve zahmetle sardı çevremi.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Çoktan ölmüş ölüler gibi Beni karanlıkta yaşattı.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Çevreme duvar çekti, dışarı çıkamıyorum, Zincirimi ağırlaştırdı.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Feryat edip yardım isteyince de Duama set çekiyor.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Yontma taşlarla yollarımı kesti, Dolaştırdı yollarımı.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Benim için O pusuya yatmış bir ayı, Gizlenmiş bir aslandır.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Yollarımı saptırdı, paraladı, Mahvetti beni.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Yayını gerdi, okunu savurmak için Beni nişangah olarak dikti.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Oklarını böbreklerime sapladı.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Halkımın önünde gülünç düştüm, Gün boyu alay konusu oldum türkülerine.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Beni acıya doyurdu, Bana doyasıya pelinsuyu içirdi.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Dişlerimi çakıl taşlarıyla kırdı, Kül içinde diz çöktürdü bana.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

Esenlik yüzü görmedi canım, Mutluluğu unuttum.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Bu yüzden diyorum ki, “Dermanım tükendi, RAB’den umudum kesildi.”

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

Acımı, başıboşluğumu, Pelinotuyla ödü anımsa!

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Hâlâ onları düşünmekte Ve sıkılmaktayım.

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Ama şunu anımsadıkça umutlanıyorum:

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

RAB’bin sevgisi hiç tükenmez, Merhameti asla son bulmaz;

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

Her sabah tazelenir onlar, Sadakatin büyüktür.

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

“Benim payıma düşen RAB’dir” diyor canım, “Bu yüzden O’na umut bağlıyorum.”

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

RAB kendisini bekleyenler, O’nu arayan canlar için iyidir.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

RAB’bin kurtarışını sessizce beklemek iyidir.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

İnsan için boyunduruğu gençken taşımak iyidir.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

RAB insana boyunduruk takınca, İnsan tek başına oturup susmalı;

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Umudunu kesmeden yere kapanmalı,

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Kendisine vurana yanağını dönüp Utanca doymalı;

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Çünkü Rab kimseyi sonsuza dek geri çevirmez.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Dert verse de, Büyük sevgisinden ötürü yine merhamet eder;

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

Çünkü isteyerek acı çektirmez, İnsanları üzmez.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Ülkedeki bütün tutsakları ayak altında ezmeyi,

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Yüceler Yücesi’nin huzurunda insan hakkını saptırmayı,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

Davasında insana haksızlık etmeyi Rab doğru bulmaz.

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Rab buyurmadıkça kim bir şey söyler de yerine gelir?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

İyilikler gibi felaketler de Yüceler Yücesi’nin ağzından çıkmıyor mu?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

İnsan, yaşayan insan Niçin günahlarının cezasından yakınır?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Davranışlarımızı sınayıp gözden geçirelim, Yine RAB’be dönelim.

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Ellerimizin yanısıra yüreklerimizi de göklerdeki Tanrı’ya açalım:

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

“Biz karşı çıkıp başkaldırdık, Sen bağışlamadın.

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Öfkeyle örtünüp bizi kovaladın, Acımadan öldürdün.

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Dualar sana erişmesin diye Bulutları örtündün.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Uluslar arasında bizi pisliğe, süprüntüye çevirdin.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Düşmanlarımızın hepsi bizimle alay etti.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Dehşet ve çukur, kırgın ve yıkım çıktı önümüze.”

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Kırılan halkım yüzünden Gözlerimden sel gibi yaşlar akıyor.

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Durup dinmeden yaş boşanıyor gözümden,

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

RAB göklerden bakıp görünceye dek.

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Kentimdeki kızların halini gördükçe Yüreğim sızlıyor.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Boş yere bana düşman olanlar bir kuş gibi avladılar beni.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Beni sarnıca atıp öldürmek istediler, Üzerime taş attılar.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Sular başımdan aştı, “Tükendim” dedim.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Sarnıcın dibinden seni adınla çağırdım, ya RAB;

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Sesimi, “Ahıma, çağrıma kulağını kapama!” dediğimi duydun.

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Seni çağırınca yaklaşıp, “Korkma!” dedin.

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Davamı sen savundun, ya Rab, Canımı kurtardın.

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Bana yapılan haksızlığı gördün, ya RAB, Davamı sen gör.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Benden nasıl öç aldıklarını, Bana nasıl dolap çevirdiklerini gördün.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Aşağılamalarını, ya RAB, Çevirdikleri bütün dolapları, Bana saldıranların dediklerini, Gün boyu söylendiklerini duydun.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Aşağılamalarını, ya RAB, Çevirdikleri bütün dolapları, Bana saldıranların dediklerini, Gün boyu söylendiklerini duydun.

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Oturup kalkışlarına bak, Alay konusu oldum türkülerine.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Yaptıklarının karşılığını ver, ya RAB.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

İnat etmelerini sağla, Lanetin üzerlerinden eksilmesin.

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Göklerinin altından öfkeyle kovala, yok et onları, ya RAB.

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``