Job 41

“Livyatan’ı çengelle çekebilir misin, Dilini halatla bağlayabilir misin?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Burnuna sazdan ip takabilir misin, Kancayla çenesini delebilir misin?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Yalvarıp yakarır mı sana, Tatlı tatlı konuşur mu?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Seninle antlaşma yapar mı, Onu ömür boyu köle edesin diye?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Kuşla oynar gibi onunla oynayabilir misin, Hizmetçilerin eğlensin diye ona tasma takabilir misin?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Balıkçılar onun üzerine pazarlık eder mi? Tüccarlar aralarında onu böler mi?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Derisini zıpkınlarla, Başını mızraklarla doldurabilir misin?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Elini üzerine koy da, çıkacak çıngarı gör, Bir daha yapmayacaksın bunu.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Onu yakalamak için umutlanma, Görünüşü bile insanın ödünü patlatır.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Onu uyandıracak kadar yürekli adam yoktur. Öyleyse benim karşımda kim durabilir?

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

[] Kim benden hesap vermemi isteyebilir? Göklerin altında ne varsa bana aittir.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

“Onun kolları, bacakları, Zorlu gücü, güzel yapısı hakkında Konuşmadan edemeyeceğim.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Onun giysisinin önünü kim açabilir? Kim onun iki katlı zırhını delebilir?

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Ağzının kapılarını açmaya kim yeltenebilir, Dehşet verici dişleri karşısında?

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Sımsıkı kenetlenmiştir Sırtındaki sıra sıra pullar,

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Öyle yakındır ki birbirine Aralarından hava bile geçmez.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Birbirlerine geçmişler, Yapışmış, ayrılmazlar.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Aksırması ışık saçar, Gözleri şafak gibi parıldar.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Ağzından alevler fışkırır, Kıvılcımlar saçılır.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Kaynayan kazandan, Yanan sazdan çıkan duman gibi Burnundan duman tüter.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Soluğu kömürleri tutuşturur, Alev çıkar ağzından.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Boynu güçlüdür, Dehşet önü sıra gider.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Etinin katmerleri birbirine yapışmış, Sertleşmiş üzerinde, kımıldamazlar.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Göğsü taş gibi serttir, Değirmenin alt taşı gibi sert.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Ayağa kalktı mı güçlüler dehşete düşer, Çıkardığı gürültüden ödleri patlar.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Üzerine gidildi mi ne kılıç işler, Ne mızrak, ne cirit, ne de kargı.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Demir saman gibi gelir ona, Tunç çürük odun gibi.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Oklar onu kaçırmaz, Anız gibi gelir ona sapan taşları.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Anız sayılır onun için topuzlar, Vınlayan palaya güler.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Keskin çömlek parçaları gibidir karnının altı, Düven gibi uzanır çamura.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Derin suları kaynayan kazan gibi fokurdatır, Denizi merhem çömleği gibi karıştırır.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Ardında parlak bir iz bırakır, İnsan enginin saçları ağarmış sanır.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Yeryüzünde bir eşi daha yoktur, Korkusuz bir yaratıktır.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Kendini büyük gören her varlığı aşağılar, Gururlu her varlığın kralı odur.”

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``