Job 36

Elihu konuşmasına şöyle devam etti:

Elihu a urmat şi a zis:

“Biraz bekle, sana açıklayayım, Çünkü Tanrı için söylenecek daha çok söz var.

,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

Bilgimi geniş kaynaklardan toplayacağım, Yaratıcıma hak vereceğim.

Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

Kuşkusuz söylediğim hiçbir şey yalan değil, Karşında bilgide yetkin biri var.

Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

“Tanrı güçlüdür, ama kimseyi hor görmez, Güçlü ve amacında kararlı.

Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

Kötüleri yaşatmaz, Ezilenin hakkını verir.

El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

Gözlerini doğru kişiden ayırmaz, Onu krallarla birlikte tahta oturtur, Sonsuza dek yükseltir.

Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

Ama insanlar zincire vurulur, Baskı altında tutulurlarsa,

Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

Onlara yaptıklarını, Gurura kapılıp isyan ettiklerini bildirir.

Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

Öğüdünü dinletir, Kötülükten dönmelerini buyurur.

Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

Eğer dinler ve O’na kulluk ederlerse, Kalan günlerini bolluk, Yıllarını rahatlık içinde geçirirler.

Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

Ama dinlemezlerse ölür, Ders almadan yok olurlar.

Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

“Tanrısızlar öfkelerini içlerinde gizler, Kendilerini bağladığında Tanrı’dan yardım istemezler.

Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

Genç yaşta ölüp giderler, Yaşamları putperest tapınaklarında fuhşu iş edinmiş erkekler arasında sona erer.

îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

Ama Tanrı acı çekenleri acı çektikleri için kurtarır, Düşkünlere kendini dinletir.

Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

“Evet, seni sıkıntıdan çeker çıkarırdı; Darlığın olmadığı geniş bir yere, Zengin yiyeceklerle bezenmiş bir sofraya.

Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

Oysa şimdi kötülerin hak ettiği cezayı çekiyorsun, Yargı ve adalet yakalamış seni.

Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

Dikkat et, para seni baştan çıkarmasın, Büyük bir rüşvet seni saptırmasın.

Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

Zenginliğin ya da bütün gücün yeter mi Sıkıntı çekmeni önlemeye?

Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

Halkların yeryüzünden Yok edildiği geceyi özleme.

Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

Dikkat et, kötülüğe dönme, Çünkü sen onu düşkünlüğe yeğledin.

Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

“İşte Tanrı gücüyle yükselir, O’nun gibi öğretmen var mı?

Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

Kim O’na ne yapması gerektiğini söyleyebilir? Kim O’na, ‘Haksızlık ettin’ diyebilir?

Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

O’nun işlerini yüceltmelisin, anımsa bunu, İnsanların ezgilerle övdüğü işlerini.

Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

Bütün insanlar bunları görmüştür, Herkes onları uzaktan izler.

Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

Evet, Tanrı öyle büyüktür ki, O’nu anlayamayız, Varlığının süresi hesaplanamaz.

Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

“Su damlalarını yukarı çeker, Buharından yağmur damlatır.

Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

Bulutlar nemini döker, İnsanların üzerine bol yağmur yağdırır.

pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

Bulutları nasıl yaydığını, Göksel konutundan nasıl gürlediğini kim anlayabilir?

Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

Şimşekleri çevresine nasıl yaydığına, Denizin dibine dek nasıl ulaştırdığına bakın.

Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

Tanrı halkları böyle yönetir, Bol yiyecek sağlar.

Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

Şimşeği elleriyle tutar, Hedefine vurmasını buyurur.

Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

O’nun gürleyişi fırtınayı haber verir, Sığırlar bile fırtına kopacağını bildirir.

Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.