Job 3

[] Sonunda Eyüp ağzını açtı ve doğduğu güne lanet edip şöyle dedi:

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

[] Sonunda Eyüp ağzını açtı ve doğduğu güne lanet edip şöyle dedi:

A luat cuvîntul şi a zis:

“Doğduğum gün yok olsun, ‘Bir oğul doğdu’ denen gece yok olsun!

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Karanlığa bürünsün o gün, Yüce Tanrı onunla ilgilenmesin, Üzerine ışık doğmasın.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Karanlık ve ölüm gölgesi sahip çıksın o güne, Bulut çöksün üzerine; Işığını karanlık söndürsün.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Zifiri karanlık yutsun o geceyi, Yılın günleri arasında sayılmasın, Aylardan hiçbirine girmesin.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Kısır olsun o gece, Sevinç sesi duyulmasın içinde.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Günleri lanetleyenler, Livyatan’ı uyandırmaya hazır olanlar, O günü lanetlesin.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Akşamının yıldızları kararsın, Boş yere aydınlığı beklesin, Tan atışını görmesin.

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Çünkü sıkıntı yüzü görmemem için Anamın rahminin kapılarını üstüme kapamadı.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

“Neden doğarken ölmedim, Rahimden çıkarken son soluğumu vermedim?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Neden beni dizler, Emeyim diye memeler karşıladı?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Çünkü şimdi huzur içinde yatmış, Uyuyup dinlenmiş olurdum;

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

Yaptırdıkları kentler şimdi viran olan Dünya kralları ve danışmanlarıyla birlikte,

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

Evlerini gümüşle dolduran Altın sahibi önderlerle birlikte.

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

Neden düşük bir çocuk gibi, Gün yüzü görmemiş yavrular gibi toprağa gömülmedim?

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Orada kötüler kargaşayı bırakır, Yorgunlar rahat eder.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Tutsaklar huzur içinde yaşar, Angaryacının sesini duymazlar.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Küçük de büyük de oradadır, Köle efendisinden özgürdür.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

“Niçin sıkıntı çekenlere ışık, Acı içindekilere yaşam verilir?

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

[] Oysa onlar gelmeyen ölümü özler, Onu define arar gibi ararlar;

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

Mezara kavuşunca Neşeden coşar, sevinç bulurlar.

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Neden yaşam verilir nereye gideceğini bilmeyen insana, Çevresini Tanrı’nın çitle çevirdiği kişiye?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Çünkü iniltim ekmekten önce geliyor, Su gibi dökülmekte feryadım.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Korktuğum, Çekindiğim başıma geldi.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Huzur yok, sükûnet yok, rahat yok, Yalnız kargaşa var.”

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``