Job 16

Eyüp şöyle yanıtladı:
Iov a luat cuvîntul şi a zis:
“Buna benzer çok şey duydum, Oysa siz avutmuyor, sıkıntı veriyorsunuz.
,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
Boş sözleriniz hiç sona ermeyecek mi? Nedir derdiniz, boyuna karşılık veriyorsunuz?
Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
Yerimde siz olsaydınız, Ben de sizin gibi konuşabilirdim; Size karşı güzel sözler dizer, Başımı sallayabilirdim.
Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
Ağzımdan çıkan sözlerle yüreklendirir, Dudaklarımdan dökülen avutucu sözlerle yatıştırırdım sizi.
v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
“Konuşsam bile acım dinmez, Sussam ne değişir?
Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
Ey Tanrı, beni tükettin, Bütün ev halkımı dağıttın.
Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
Beni sıkıp buruşturdun, bana karşı tanık oldu bu; Zayıflığım kalkmış tanıklık ediyor bana karşı.
M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
Tanrı öfkeyle saldırıp parçalıyor beni, Dişlerini gıcırdatıyor bana, Düşmanım gözlerini üzerime dikiyor.
Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
İnsanlar bana dudak büküyor, Aşağılayarak tokat atıyor, Birleşiyorlar bana karşı.
Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
Tanrı haksızlara teslim ediyor beni, Kötülerin kucağına atıyor.
Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.
Ben rahat yaşıyordum, ama Tanrı paraladı beni, Boynumdan tutup yere çaldı. Beni hedef yaptı kendine.
Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.
Okçuları beni kuşatıyor, Acımadan böbreklerimi deşiyor, Ödümü yerlere döküyor.
Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
Bedenimde gedik üstüne gedik açıyor, Dev gibi üzerime saldırıyor.
mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
“Giymek için çul diktim, Gururumu ayak altına aldım.
Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
Ağlamaktan yüzüm kızardı, Gözlerimin altı morardı.
Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
Yine de ellerim şiddetten uzak, Duam içtendir.
Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
“Ey toprak, kanımı örtme, Feryadım asla dinmesin.
Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!
Daha şimdiden tanığım göklerde, Beni savunan yücelerdedir.
Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
Dostlarım benimle eğleniyor, Gözlerim Tanrı’ya yaş döküyor;
Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
Tanrı kendisiyle insan arasında İnsanoğluyla komşusu arasında hak arasın diye.
să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
“Çünkü birkaç yıl sonra, Dönüşü olmayan yolculuğa çıkacağım.
Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.