Ecclesiastes 7

[] İyi ad hoş kokulu yağdan, Ölüm günü doğum gününden iyidir.

Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.

Yas evine gitmek, şölen evine gitmekten iyidir. Çünkü her insanın sonu ölümdür, Yaşayan herkes bunu aklında tutmalı.

Mai bine să te duci într'o casă de jale de cît să te duci într'o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.

Üzüntü gülmekten iyidir, Çünkü yüz mahzun olunca yürek sevinir.

Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.

Bilge kişinin aklı yas evindedir, Akılsızın aklıysa şenlik evinde.

Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.

Bilgenin azarını işitmek, Akılsızın türküsünü işitmekten iyidir.

Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.

Çünkü akılsızın gülmesi, Kazanın altındaki çalıların çatırtısı gibidir. Bu da boştur.

Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.

Haksız kazanç bilgeyi delirtir, Rüşvet karakteri bozar.

Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.

Bir olayın sonu başlangıcından iyidir. Sabırlı kibirliden iyidir.

Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.

[] Çabuk öfkelenme, Çünkü öfke akılsızların bağrında barınır.

Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.

“Neden geçmiş günler bugünlerden iyiydi?” diye sorma, Çünkü bu bilgece bir soru değil.

Nu zice: ,,Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?`` Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.

Bilgelik miras kadar iyidir, Güneşi gören herkes için yararlıdır.

Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.

Bilgelik siperdir, para da siper, Bilginin yararı ise şudur: Bilgelik ona sahip olan kişinin yaşamını korur.

Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

Tanrı’nın yaptığını düşün: O’nun eğrilttiğini kim doğrultabilir?

Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?

İyi günde mutlu ol, Ama kötü günde dikkatle düşün; Tanrı birini öbürü gibi yaptı ki, İnsan kendisinden sonra neler olacağını bilmesin.

În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

Boş ömrümde şunları gördüm: Doğru insan doğruluğuna karşın ölüyor, Kötü insanın ise, kötülüğüne karşın ömrü uzuyor.

Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.

Ne çok doğru ol ne de çok bilge. Niçin kendini yok edesin?

Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?

Ne çok kötü ol ne de akılsız. Niçin vaktinden önce ölesin?

Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

Birini tutman iyidir, Öbüründen de elini çekme. Çünkü Tanrı’ya saygı duyan ikisini de başarır.

Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.

Bilgelik, bilge kişiyi kentteki on yöneticiden daha güçlü kılar.

Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate.

Çünkü yeryüzünde hep iyilik yapan, Hiç günah işlemeyen doğru insan yoktur.

Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

İnsanların söylediği her söze aldırma, Yoksa uşağının bile sana sövdüğünü duyabilirsin.

Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!

Çünkü sen de birçok kez Başkalarına sövdüğünü pekâlâ biliyorsun.

Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.

Bütün bunları bilgelikle denedim: “Bilge olacağım” dedim. Ama bu beni aşıyordu.

Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: ,,Mă voi înţelepţi.`` Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

Bilgelik denen şey Uzak ve çok derindir, onu kim bulabilir?

Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?

Böylece, bilgelik ve çözüm aramaya, incelemeye, kavramaya, Kötülüğün akılsızlık, akılsızlığın delilik olduğunu anlamaya kafa yordum.

M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

Kimi kadını ölümden acı buldum. O kadın ki, kendisi tuzak, yüreği kapan, elleri zincirdir. Tanrı’nın hoşnut kaldığı insan ondan kaçar, Günah işleyense ona tutsak olur.

Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

Vaiz diyor ki, “Şunu gördüm: Bir çözüm bulmak için Bir şeyi öbürüne eklerken

Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;

–Araştırıp hâlâ bulamazken– Binde bir adam buldum, Ama aralarında bir kadın bulamadım.

iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n'am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n'am găsit în toate acestea.

Bulduğum tek şey: Tanrı insanları doğru yarattı, Oysa onlar hâlâ karmaşık çözümler arıyorlar.”

Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.