Psalms 49

Al Músico principal: Salmo para los hijos de Coré. OÍD esto, pueblos todos; Escuchad, habitadores todos del mundo:

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Así los plebeyos como los nobles, El rico y el pobre juntamente.

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

Mi boca hablará sabiduría; Y el pensamiento de mi corazón inteligencia.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

Acomodaré á ejemplos mi oído: Declararé con el arpa mi enigma.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

¿Por qué he de temer en los días de adversidad, Cuando la iniquidad de mis insidiadores me cercare?

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Los que confían en sus haciendas, Y en la muchedumbre de sus riquezas se jactan,

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

Ninguno de ellos podrá en manera alguna redimir al hermano, Ni dar á Dios su rescate.

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

(Porque la redención de su vida es de gran precio, Y no se hará jamás;)

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

Que viva adelante para siempre, Y nunca vea la sepultura.

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

Pues se ve que mueren los sabios, Así como el insensato y el necio perecen, Y dejan á otros sus riquezas.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

En su interior tienen que sus casas serán eternas, Y sus habitaciones para generación y generación: Llamaron sus tierras de sus nombres.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Mas el hombre no permanecerá en honra: Es semejante á las bestias que perecen.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Este su camino es su locura: Con todo, corren sus descendientes por el dicho de ellos. (Selah.)

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Como rebaños serán puestos en la sepultura; La muerte se cebará en ellos; Y los rectos se enseñorearán de ellos por la mañana: Y se consumirá su bien parecer en el sepulcro de su morada.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Empero Dios redimirá mi vida del poder de la sepultura, Cuando me tomará. (Selah.)

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

No temas cuando se enriquece alguno, Cuando aumenta la gloria de su casa;

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Porque en muriendo no llevará nada, Ni descenderá tras él su gloria.

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Si bien mientras viviere, dirá dichosa á su alma: Y tú serás loado cuando bien te tratares.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Entrará á la generación de sus padres: No verán luz para siempre.

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

El hombre en honra que no entiende, Semejante es á las bestias que perecen.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.