Psalms 44

Al Músico principal: de los hijos de Coré: Masquil. OH Dios, con nuestros oídos hemos oído, nuestros padres nos han contado, La obra que hiciste en sus días, en los tiempos antiguos.

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

Tú con tu mano echaste las gentes, y los plantaste á ellos; Afligiste los pueblos, y los arrojaste.

Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

Porque no se apoderaron de la tierra por su espada, Ni su brazo los libró; Sino tu diestra, y tu brazo, y la luz de tu rostro, Porque te complaciste en ellos.

Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

Tú, oh Dios, eres mi rey: Manda saludes á Jacob.

Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

Por medio de ti sacudiremos á nuestros enemigos: En tu nombre atropellaremos á nuestros adversarios.

Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

Porque no confiaré en mi arco, Ni mi espada me salvará.

Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

Pues tú nos has guardado de nuestros enemigos, Y has avergonzado á los que nos aborrecían.

ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

En Dios nos gloriaremos todo tiempo, Y para siempre loaremos tu nombre. (Selah.)

Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

Empero nos has desechado, y nos has hecho avergonzar; Y no sales en nuestros ejércitos.

Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

Nos hiciste retroceder del enemigo, Y saqueáronnos para sí los que nos aborrecían.

ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

Pusístenos como á ovejas para comida, Y esparcístenos entre las gentes.

Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

Has vendido tu pueblo de balde, Y no pujaste en sus precios.

Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

Pusístenos por vergüenza á nuestros vecinos, Por escarnio y por burla á los que nos rodean.

Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

Pusístenos por proverbio entre las gentes, Por movimiento de cabeza en los pueblos.

Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

Cada día mi vergüenza está delante de mí, Y cúbreme la confusión de mi rostro,

Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

Por la voz del que me vitupera y deshonra, Por razón del enemigo y del que se venga.

la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

Todo esto nos ha venido, y no nos hemos olvidado de ti; Y no hemos faltado á tu pacto.

Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

No se ha vuelto atrás nuestro corazón, Ni tampoco se han apartado nuestros pasos de tus caminos.

da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

Cuando nos quebrantaste en el lugar de los dragones, Y nos cubriste con sombra de muerte,

ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

Si nos hubiésemos olvidado del nombre de nuestro Dios, Ó alzado nuestras manos á dios ajeno,

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

¿No demandaría Dios esto? Porque él conoce los secretos del corazón.

n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

Empero por tu causa nos matan cada día; Somos tenidos como ovejas para el matadero.

Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

Despierta; ¿por qué duermes, Señor? Despierta, no te alejes para siempre.

Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

¿Por qué escondes tu rostro, Y te olvidas de nuestra aflicción, y de la opresión nuestra?

Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

Porque nuestra alma está agobiada hasta el polvo: Nuestro vientre está pegado con la tierra.

Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

Levántate para ayudarnos, Y redímenos por tu misericordia.

Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!