Proverbs 26

COMO la nieve en el verano, y la lluvia en la siega, Así conviene al necio la honra.

Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Como el gorrión en su vagar, y como la golondrina en su vuelo, Así la maldición sin causa nunca vendrá.

Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -

El látigo para el caballo, y el cabestro para el asno, Y la vara para la espalda del necio.

Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

Nunca respondas al necio en conformidad á su necedad, Para que no seas tú también como él.

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -

Responde al necio según su necedad, Porque no se estime sabio en su opinión.

Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -

Como el que se corta los pies y bebe su daño, Así es el que envía algo por mano de un necio.

Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

Alzar las piernas del cojo. Así es el proverbio en la boca del necio.

Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -

Como quien liga la piedra en la honda, Así hace el que al necio da honra.

Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -

Espinas hincadas en mano del embriagado, Tal es el proverbio en la boca de los necios.

Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -

El grande cría todas las cosas; y da la paga al insensato, Y la da á los transgresores.

Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -

Como perro que vuelve á su vómito, Así el necio que repite su necedad.

Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

¿Has visto hombre sabio en su opinión? Más esperanza hay del necio que de él.

Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -

Dice el perezoso: El león está en el camino; El león está en las calles.

Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!

Las puertas se revuelven en sus quicios: Así el perezoso en su cama.

Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.

Esconde el perezoso su mano en el seno; Cánsase de tornarla á su boca.

Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -

Á su ver es el perezoso más sabio Que siete que le den consejo.

Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.

El que pasando se deja llevar de la ira en pleito ajeno, Es como el que toma al perro por las orejas.

Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.

Como el que enloquece, y echa llamas Y saetas y muerte,

Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,

Tal es el hombre que daña á su amigo, Y dice: Ciertamente me chanceaba.

aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -

Sin leña se apaga el fuego: Y donde no hay chismoso, cesa la contienda.

Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

El carbón para brasas, y la leña para el fuego: Y el hombre rencilloso para encender contienda.

După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

Las palabras del chismoso parecen blandas; Mas ellas entran hasta lo secreto del vientre.

Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

Como escoria de plata echada sobre el tiesto, Son los labios enardecidos y el corazón malo.

Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.

Otro parece en los labios al que aborrece; Mas en su interior pone engaño.

Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

Cuando hablare amigablemente, no le creas; Porque siete abominaciones hay en su corazón.

Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.

Encúbrese el odio con disimulo; Mas su malicia será descubierta en la congregación.

Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -

El que cavare sima, caerá en ella: Y el que revuelva la piedra, á él volverá.

Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

La falsa lengua atormenta al que aborrece: Y la boca lisonjera hace resbaladero.

Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -