Proverbs 14

LA mujer sabia edifica su casa: Mas la necia con sus manos la derriba.

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

El que camina en su rectitud teme á JEHOVÁ: Mas el pervertido en sus caminos lo menosprecia.

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

En la boca del necio está la vara de la soberbia: Mas los labios de los sabios los guardarán.

În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

Sin bueyes el granero está limpio: Mas por la fuerza del buey hay abundancia de pan.

Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

El testigo verdadero no mentirá: Mas el testigo falso hablará mentiras.

Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

Busca el escarnecedor la sabiduría, y no la halla: Mas la sabiduría al hombre entendido es fácil.

Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

Vete de delante del hombre necio, Porque en él no advertirás labios de ciencia.

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

La ciencia del cuerdo es entender su camino: Mas la indiscreción de los necios es engaño.

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

Los necios se mofan del pecado: Mas entre los rectos hay favor.

Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

El corazón conoce la amargura de su alma; Y extraño no se entrometerá en su alegría.

Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

La casa de los impíos será asolada: Mas florecerá la tienda de los rectos.

Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

Hay camino que al hombre parece derecho; Empero su fin son caminos de muerte.

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

Aun en la risa tendrá dolor el corazón; Y el término de la alegría es congoja.

De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

De sus caminos será harto el apartado de razón: Y el hombre de bien estará contento del suyo.

Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

El simple cree á toda palabra: Mas el avisado entiende sus pasos.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

El sabio teme, y se aparta del mal: Mas el necio se arrebata, y confía.

Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

El que presto se enoja, hará locura: Y el hombre malicioso será aborrecido.

Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

Los simples heredarán necedad: Mas los cuerdos se coronarán de sabiduría.

Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

Los malos se inclinarán delante de los buenos, Y los impíos á las puertas del justo.

Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

El pobre es odioso aun á su amigo: Pero muchos son los que aman al rico.

Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

Peca el que menosprecia á su prójimo: Mas el que tiene misericordia de los pobres, es bienaventurado.

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

¿No yerran los que piensan mal? Misericordia empero y verdad alcanzarán los que piensan bien.

În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

En toda labor hay fruto: Mas la palabra de los labios solamente empobrece.

Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

Las riquezas de los sabios son su corona: Mas es infatuación la insensatez de los necios.

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

El testigo verdadero libra las almas: Mas el engañoso hablará mentiras.

Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

En el temor de JEHOVÁ está la fuerte confianza; Y esperanza tendrán sus hijos.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

El temor de JEHOVÁ es manantial de vida, Para apartarse de los lazos de la muerte.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

En la multitud de pueblo está la gloria del rey: Y en la falta de pueblo la flaqueza del príncipe.

Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

El que tarde se aira, es grande de entendimiento: Mas el corto de espíritu engrandece el desatino.

Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

El corazón apacible es vida de las carnes: Mas la envidia, pudrimiento de huesos.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

El que oprime al pobre, afrenta á su Hacedor: Mas el que tiene misericordia del pobre, lo honra.

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

Por su maldad será lanzado el impío: Mas el justo en su muerte tiene esperanza.

Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

En el corazón del cuerdo reposa la sabiduría; Y es conocida en medio de los necios.

Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

La justicia engrandece la nación: Mas el pecado es afrenta de las naciones.

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

La benevolencia del rey es para con el ministro entendido: Mas su enojo contra el que lo avergüenza.

Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.