Proverbs 13

EL hijo sabio toma el consejo del padre: Mas el burlador no escucha las reprensiones.

Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -

Del fruto de su boca el hombre comerá bien: Mas el alma de los prevaricadores hallará mal.

Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. -

El que guarda su boca guarda su alma: Mas el que mucho abre sus labios tendrá calamidad.

Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -

Desea, y nada alcanza el alma del perezoso: Mas el alma de los diligentes será engordada.

Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -

El justo aborrece la palabra de mentira: Mas el impío se hace odioso é infame.

Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. -

La justicia guarda al de perfecto camino: Mas la impiedad trastornará al pecador.

Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. -

Hay quienes se hacen ricos, y no tienen nada: Y hay quienes se hacen pobres, y tienen muchas riquezas.

Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, -

La redención de la vida del hombre son sus riquezas: Pero el pobre no oye censuras.

Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. -

La luz de los justos se alegrará: Mas apagaráse la lámpara de los impíos.

Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. -

Ciertamente la soberbia parirá contienda: Mas con los avisados es la sabiduría.

Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -

Disminuiránse las riquezas de vanidad: Empero multiplicará el que allega con su mano.

Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. -

La esperanza que se prolonga, es tormento del corazón: Mas árbol de vida es el deseo cumplido.

O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. -

El que menosprecia la palabra, perecerá por ello: Mas el que teme el mandamiento, será recompensado.

Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. -

la ley del sabio es manantial de vida, Para apartarse de los lazos de la muerte.

Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -

El buen entendimiento conciliará gracia: Mas el camino de los prevaricadores es duro.

O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. -

Todo hombre cuerdo obra con sabiduría: Mas el necio manifestará necedad.

Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. -

El mal mensajero caerá en mal: Mas el mensajero fiel es medicina.

Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -

Pobreza y vergüenza tendrá el que menosprecia el consejo: Mas el que guarda la corrección, será honrado.

Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. -

El deseo cumplido deleita el alma: Pero apartarse del mal es abominación á los necios.

Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. -

El que anda con los sabios, sabio será; Mas el que se allega á los necios, será quebrantado.

Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -

Mal perseguirá á los pecadores: Mas á los justos les será bien retribuído.

Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

El bueno dejará herederos á los hijos de los hijos; Y el haber del pecador, para el justo está guardado.

Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -

En el barbecho de los pobres hay mucho pan: Mas piérdese por falta de juicio.

Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. -

El que detiene el castigo, á su hijo aborrece: Mas el que lo ama, madruga á castigarlo.

Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. -

El justo come hasta saciar su alma: Mas el vientre de los impíos tendrá necesidad.

Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. -