Lamentations 3

YO soy el hombre que ha visto aflicción en la vara de su enojo.
Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
Guióme y llevóme en tinieblas, mas no en luz.
El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
Ciertamente contra mí volvió y revolvió su mano todo el día.
Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
Hizo envejecer mi carne y mi piel; quebrantó mis huesos.
Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.
Edificó contra mí, y cercóme de tósigo y de trabajo.
A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.
Asentóme en oscuridades, como los ya muertos de mucho tiempo.
Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
Cercóme por todos lados, y no puedo salir; agravó mis grillos.
M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.
Aun cuando clamé y dí voces, cerro los oídos á mi oración.
Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
Cercó mis caminos con piedra tajada, torció mis senderos.
Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.
Como oso que acecha fué para mí, como león en escondrijos.
Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.
Torció mis caminos, y depedazóme; tornóme asolado.
Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.
Su arco entesó, y púsome como blanco á la saeta.
Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.
Hizo entrar en mis riñones las saetas de su aljaba.
În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.
Fuí escarnio á todo mi pueblo, canción de ellos todos los días.
Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
Hartóme de amarguras, embriagóme de ajenjos.
M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.
Quebróme los dientes con cascajo, cubrióme de ceniza.
Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.
Y mi alma se alejó de la paz, olvidéme del bien.
Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
Y dije: Pereció mi fortaleza, y mi esperanza de JEHOVÁ.
Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``
Acuérdate de mi aflicción y de mi abatimiento, del ajenjo y de la hiel.
,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``
Tendrálo aún en memoria mi alma, porque en mí está humillada.
Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
Esto reduciré á mi corazón, por lo cual esperaré.
Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
Es por la misericordia de JEHOVÁ que no somos consumidos, porque nunca decayeron sus misericordias.
Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
Nuevas son cada mañana; grande es tu fidelidad.
ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
Mi parte es JEHOVÁ, dijo mi alma; por tanto en él esperaré.
,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
Bueno es JEHOVÁ á los que en él esperan, al alma que le buscare.
Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.
Bueno es esperar callando en la salud de JEHOVÁ.
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Bueno es al hombre, si llevare el yugo desde su mocedad.
Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
Sentaráse solo, y callará, porque lo llevó sobre sí.
Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;
Pondrá su boca en el polvo, por si quizá hay esperanza.
să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
Dará la mejilla al que le hiriere; hartaráse de afrenta.
să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.
Porque el Señor no desechará para siempre:
Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
Antes si afligiere, también se compadecerá según la multitud de sus misericordias.
Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
Porque no aflige ni congoja de su corazón á los hijos de los hombres.
căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
Desmenuzar bajo de sus pies todos los encarcelados de la tierra,
Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
Hacer apartar el derecho del hombre ante la presencia del Altísimo,
cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
Trastornar al hombre en su causa, el Señor no lo sabe.
cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
¿Quién será aquel que diga, que vino algo que el Señor no mandó?
Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
¿De la boca del Altísimo no saldrá malo y bueno?
Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
¿Por qué murmura el hombre viviente, el hombre en su pecado?
De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
Escudriñemos nuestros caminos, y busquemos, y volvámonos á JEHOVÁ.
Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
Levantemos nuestros corazones con las manos á Dios en los cielos.
Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
Nosotros nos hemos rebelado, y fuimos desleales; tú no perdonaste.
,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``
Desplegaste la ira, y nos perseguiste; mataste, no perdonaste.
În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
Te cubriste de nube, porque no pasase la oración nuestra.
Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
Raedura y abominación nos tornaste en medio de los pueblos.
Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
Todos nuestros enemigos abrieron sobre nosotros su boca.
Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
Temor y lazo fué para nosotros, asolamiento y quebrantamiento.
De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
Ríos de aguas echan mis ojos, por el quebrantamiento de la hija de mi pueblo.
Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Mis ojos destilan, y no cesan, porque no hay alivio,
Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
Hasta que JEHOVÁ mire y vea desde los cielos.
pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
Mis ojos contristaron mi alma, por todas las hijas de mi ciudad.
Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
Mis enemigos me dieron caza como á ave, sin por qué.
Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.
Ataron mi vida en mazmorra, pusieron piedra sobre mí.
Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
Aguas de avenida vinieron sobre mi cabeza; yo dije: Muerto soy.
Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``
Invoqué tu nombre, oh JEHOVÁ, desde la cárcel profunda.
Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
Oíste mi voz; no escondas tu oído á mi clamor, para mi respiro
Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``
Acercástete el día que te invoqué: dijiste: No temas.
În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``
Abogaste, Señor, la causa de mi alma; redimiste mi vida.
Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
Tú has visto, oh JEHOVÁ, mi agravio; defiende mi causa.
Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
Tú has visto toda su venganza; todos sus pensamientos contra mí.
Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
Tú has oído el oprobio de ellos, oh JEHOVÁ, todas sus maquinaciones contra mí;
Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
Los dichos de los que contra mí se levantaron, y su designio contra mí todo el día.
cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
Su sentarse, y su levantarse mira: yo soy su canción.
Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
Dales el pago, oh JEHOVÁ, según la obra de sus manos.
Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
Dales ansia de corazón, tu maldición á ellos.
Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
Persíguelos en tu furor, y quebrántalos de debajo de los cielos, oh JEHOVÁ.
Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``